Gabriel MANȚĂ

Nu știu dacă ăsta micu de la națională e mai superstițios ca taică-său, cert e că de data asta nu i-a ieșit. Cu Belarus, la Budapesta, toți cei trei atacanți aveau prenumele Denis, fie scris așa, fie cu n dublat. Dar degeaba, niciunul dintre Drăguș, Alibec și Man nu a fost ”pericol public” pentru poarta adversă. Calm, calm – vorba lui Stoichiță, uite că am așteptat meciul cu Andorra, cum ne îndemna Stanciu, ca să vorbim apoi. Bănuiesc că l-om fi câștigat, nu am suficientă imaginația pentru alt rezultat, dar cu ce schimbă asta lucrurile? Ce să vorbim? FRF va mai da un comunicat, prin care Vochin își ceartă foștii colegi pentru că ”bagă în ele”. Știe foarte bine Vochin cu ce se mănâncă asta, ce înseamnă ”surse din interior”, din ”anturajul jucătorilor” și alte eufemisme pentru înșelarea publicului. Știe de ce se folosește condițional-optativul în locul unei afirmații cu verbul la indicativ. Cutare ”ar fi spus/făcut/dres” în loc de ”a spus/făcut/dres”, pentru că nu se poate prezenta dovada și nici martori. Astea sunt rahaturi la care iată că și deontologii de la gsp se pretează fără jenă. Dacă s-ar băga acum patronii peste ziariștii ăia, ar mai ține șefimea coada sus că se intervine în politica redacțională? Sau răscolirea mizeriei de pe rețelele sociale, doar pentru că un fotbalist ajuns frizer, de care nu-și mai amintește nimeni (avea dreptate insul, ”credeam că m-a uitat lumea”, așa a spus când s-a văzut mediatizat) să-l facă leșinat pe Ianis Hagi, iar ziariștii să titreze că... l-a distrus! N-o fi fost Ianis vreo lumină în meci, dar asta e soarta lui, să fie sub reflectoare din cauza exagerărilor lui Hagi senior. Dar dacă îl comparăm cu alții, vedem că ăia au fost și mai slabi, dacă nu străvezii de-a dreptul. De exemplu, Man. Când o fi uitat fotbalul băiatul ăsta, socotit cândva cel mai scump produs de export din campionatul nostru?! Bine, socotit de Becali, care crede că se pricepe la matematică dacă numără bani. Una peste alta, s-ar putea spune că avem un fotbal pe măsura presei de specialitate. Nu e nicio diferență între un fotbalist care simulează ca să-l păcălească pe arbitru și un ziarist sportiv care inventează chestii ca să buzunărească cititorii de clicuri.