Gabriel MANȚĂ

În campionatul nostru cel de toate etapele ne aflăm într-un moment neașteptat de jalnic. În ciuda sistemului VAR, avem greșeli grosolane de arbitraj într-o continuă spirală. Iar în această ultimă etapă s-a atins spectrul maxim, de la minus la plus infinit. Adică avem un penalty acordat care de fapt era simulare cu cartonaș galben (eram de această părere până să-l aud pe Gică Hagi, parte implicată), dar și un fault grosolan, cu contact aerian cu talpa, ca un capac dus până la sol, fără ca arbitrul să fluiere fault! Dacă la prima fază era implicat Colțescu, unul de la care te aștepți să iște periodic controverse, la a doua fluierul s-a aflat în posesia lui Istvan Kovacs, un răsfățat al meciurilor internaționale. Iar peste acești doi ”cavaleri” se află, desigur, sistemul VAR... Trebuie spus că de data asta cam toată lumea implicată în fotbal a fost la unison. Mai puțin cei care au tras foloasele, ei scăpând o bună ocazie de a nu se acoperi de ridicol și chiar de dispreț. Bine, Gigi Becali e o persoană care își trăiește propriul delir, el nu are asemenea angoase.

După părerea mea, problema nu mai poate fi ignorată. E prea mult, e ca un elefant în cameră. Cei doi fluierași ar trebui trimiși în vacanță forțată tot anul ăsta, dar cine s-o facă, Vassaras? Vă vine sau nu să credeți, grecul va împlini la anul un deceniu de când conduce destinele arbitrajului românesc! Vi se pare că în această perioadă calitatea arbitrajului a crescut? Dacă ne raportăm la faptul că arbitrii români au început să primească meciuri importante în cupele europene sau chiar pe la turnee finale, am putea spune că da. Numai că Vassaras de-aia a fost adus, ca să-i propulseze, motorul fiind el, ca persoană influentă, nu valoarea fluierașilor noștri. De-aia el îi percepe ca fiind creația lui, găsindu-le tot felul de scuze complicate în conferințele alea. Acum va fi imposibil, asta dacă nu se coboară la nivelul lui Becali. Iar în toată povestea asta avem și o problemă, fantoma VAR. A fost creat pentru precizie, pentru a pune lupa pe fază, dar când pui lupa pe un elefant, nu-ți mai dai seama ce e, nu-l mai cuprinzi. Rămâne senzația de inutilitate, dacă nu chiar de fatalitate. Orice am face, mâine va fi mai rău.