Față de articolul precedent referitor la cazul Simonei Halep, a apărut în întregime motivarea tribunalului, deci continuarea vine în mod firesc. Mai întâi se impune reevaluarea observației cu numărul 4, aceea referitoare la schimbarea opiniei din partea celor doi experți după ce ar fi aflat că este vorba despre Simona. În primul rând, nu a fost vorba despre o informație pe surse primită de Simona, cum am presupus pe seama datelor avute la momentul acela la dispoziție, ci despre o deducție, care s-a dovedit corectă. Dar care, din păcate, nu-i folosește la nimic Simonei. Vasăzică doi experți au catalogat ca suspectă variația parametrilor din pașaportul biologic, solicitând detalii despre situația sportivului respectiv. Așa au aflat că sportivul respectiv a fost depistat cu o substanță interzisă, legătura cu identitatea sa fiind facilă. Când se pune întrebarea de ce și-au schimbat opinia din ”suspect” în ”probabil doping”, răspunsul logic este că evaluarea inițială le-a fost confirmată de un test antidoping picat, nicidecum că ar fi reavoință la adresa Simonei (sau a lui Mouratoglou, prin extensie), care e o chichiță avocățească pur speculativă. Un tribunal va pune întotdeauna mai presus integritatea unor specialiști, pe care îi precede reputația.
Așadar, strategia la TAS nu poate fi axată pe acest tip de emoție, ar fi pierzătoare. Trebuie găsită și altă explicație, poate chiar adevărul, în privința acelui element agravant care este omiterea declarării suplimentelor cu pricina în formular și la interviu. Nu merge cu ”am uitat”, până și ”mi-a mâncat cățelul tema” e de preferat! Dar aici mă tem că e vorba despre altceva... Simona a avut acel moment în care s-a resetat total, atât ca staff, dar și ca influență din partea familiei. Divorțul (înainte de nuntă!) s-a copt în timp, nu a fost decizie de moment, și e de presupus că decizia a fost luată în contradicție cu familia sa conservatoare și tradiționalistă. Numai că ”Academia” Mouratoglou s-a dovedit un miraj, Simona fiind sedusă prin ceva ce aș numi metoda ”profi boy”. Astfel, s-a trezit la bordul unei corăbii cu un echipaj complet străin, deci fără niciun control, fără niciun sprijin real (nu întâmplător toți experții apărării au fost din Franța, unde e clar că Mouratoglou avea intrare). Naviga în orb, căci a evada înot nu era o opțiune. Așa că acel ”am uitat” nu poate fi al ei, ci al echipajului. Parcă-i aud - stai fără grijă, fă cum îți zicem, știm ce facem, suntem profesioniști, e doar o furtună ca multe altele, ai să vezi că ancorăm în portul care trebuie! Nu a fost deloc așa, dimpotrivă, au eșuat. Acum ar fi momentul ca Simona să se salveze pe cont propriu, căci dacă merge tot pe mâna lui Mouratoglou la TAS și pierde, dezvăluirile ulterioare n-ar mai conta decât ca material autobiografic. Un prim semn că Simona a înțeles măcar în ceasul al doisprezecelea cum stă treaba este că a apelat la avocat specializat în litigii TAS și agenție de PR din SUA.