Gabriel MANȚĂ

Vă imaginați ce ton are presa din Belarus după victoria Sabalenkăi împotriva... imperialismului american? Acel 0-6 inițial, provocat de o Madison Keys infailibilă, părea un fel de deja vu după ”lăptăresele” văzute în sferturi. Iar Aryna Sabalenka nu era oricine, ci liderul aproape la zi în clasamentul WTA. Spun aproape pentru că acest clasament se actualizează în zilele de luni, dar în clasamentul live bielorusa deja se lăfăia în fotoliul de lider, încă dinainte de meciul cu Keys. Și iată că americanca a dezmembrat-o în așa hal în primul set, încât statistica părea aberantă... 36% din puncte pe serviciul întâi pentru ditamai Sabalenka?! Sau 0 (zero!) lovituri câștigătoare de forehand pentru o jucătoare renumită pentru faptul că lovește sălbatic cu dreapta, acompaniată aidoma sonor?! Oricât ar părea de neverosimil, așa a fost, doar am văzut meciul cu ochii mei. Momentul psihologic al setului cu pricina nu a fost vreun game cu multe mingi de break ratate, ca la Sorana, ci unul în care Sabalenka a avut 40-0 pe propriul serviciu, pierzând game-ul în urma unor retururi-laser, inclusiv pe primul serviciu! Una peste alta, Madison era la nivel de... Madison Square Garden, parcă ea dăduse numele celebrei arene. Ce s-a întâmplat apoi? Legitimă întrebare, dificil răspuns. Keys a pierdut următoarele două seturi la tie-break, respectiv maxi tie-break, după ce a avut break în față în fiecare din ele, ba chiar după ce a servit pentru meci! Iată de ce frica de victorie nu e vorbă în vânt în acest sport. Ar fi fost o finală americană, deja Coco Gauff fiind acolo, după ce a învins-o spectaculos pe Muchova, cunoștința noastră, cea care nu avea cum repeta ”ziua Sorana”, ba chiar a fost la extrema cealaltă, cuantificând nu mai puțin de 40 de greșeli neforțate. Nu a fost să se îndeplinească acest vis american, deși părerea mea e că Madison Keys ar fi meritat-o din plin, ea fiind jucătoarea mai bună. Cristi Petre, comentatorul Eurosport, a spus-o bine, Sabalenka a fost mai dură. Adică mai bună încasatoare. Cum bine știu americanii de la Rocky încoace, câștigă cine rămâne în picioare.