Doru POPOVICI

Dincolo de aspectul pur financiar, transferul oricărui fotbalist are la bazăniște argumente sportive, niște ținte de performanță, de estetică a jocului, de plăcere făcută suporterilor etc. Echipele predispuse la mari performanțe fac achizițiile pe baza unor strategii bine gândite, hotărârea aducerii unui jucător sau a altuia fiind agreatăde conducere, de antrenor, de viitorii colegi de echipă. În funcție de echipa sau de campionatul unde se transferă, un jucător poate aduce plusul așteptat și dorit de cei care l-au achiziționat sau poate regresa ori chiar să clacheze, termenul folosit în asemenea nedorite situații fiind acea de "neadaptare". Nu e întotdeauna de vină jucătorul, clasa lui fiind doar o condiție pentru catransferul să fie de succes, însă acolo unde jucătorul nu se adaptează intervin și elemente neașteptate, cum ar fi incompatibilitatea dintre jucător și noul său antrenor. Exemplul clasic în acest sens a fost transferul lui Zlatan Ibrahimovic la Barcelona, pe când acolo era antrenor Guardiola. Conflictul a fost spontanși adânc, între cei doi așezându-se o dușmănie fără frontiere. Acum câteva zile, s-a anunțat transferul lui Ianis Hagi de la Rangers Glasgow la Deportivo Alaves. Din Scoția în Spania. Motivul nu e clar, Ianis revenind după o accidentare îndelungată, însă antrenorul său s-a făcut că nu-l vede, ținându-l rezervă fără vreun argument serios, zic eu. În mod evident, La Liga îl avantajează pe Ianis, fiind vorba chiar de fotbal, tehnic adică, nu de trântă cala scoțieni, unde fragilitatea lui Ianis era un net dezavantaj. La prezentare, Ianis a spus că mereu a visat să joace în La Liga, ceea ce e indiscutabil, însă ceva îmi spune că visul lui e legat de Real sau de Barcelona. Alaves nu e Real, însă oricum, nu e nici Rangers, așa că primul pas înainte e făcut. Ar mai fi încă unul. Ce zici, Ianis?