Gabriel MANȚĂ

Cititorii fideli ai acestei rubrici știu că atunci când Carlos Alcaraz a clacat tocmai când așteptările erau mai mari, adică într-o semifinală cu Novak Djokovic la Roland Garros, am supralicitat cu un succes la Wimbledon. Ce înseamnă că a clacat? Fizic, este ceea ce a văzut toată lumea, dar acest blocaj fizic a venit în urma presiunii mentale. Inclusiv cea autoindusă. Știi că duci pe umerii tăi speranțele atâtor oameni, vrei să nu dezamăgești, mai ai și aspirațiile proprii, visurile de copil care ar putea deveni realitate, dar problema e că acea copilărie nu e totuși atât de departe, cum să gestionezi toate astea la 20 de ani? Ei bine, păstrați toate cele de mai sus, dar mai luați 2 ani din vârsta aia fragedă. Ăsta e David Popovici, înotătorul român. Cel care a terminat ieri pe locul 6 în finala Mondialelor de natație de la Fukuoka, Japonia, în proba regină de 100 de metri. În același timp specialitatea lui David, recordman mondial în exercițiu. De data asta căderea fizică nu a fost așa evidentă ca la finala de 200 de metri, aproape toți sportivii au ajuns bloc, pe o plajă de ordinul zecimilor de secundă. Sigur că ar putea fi adusă în discuție și pregătirea, dacă ea a fost optimă, dar la nivelul ăsta tind să cred că a existat ceva în mintea lui care l-a împiedicat să fie, cum se spune, cea mai bună versiune a sa. Pentru că asta este vestea cea bună, David Popovici se luptă de fapt cu el însuși. Pentru Alcaraz, adversarul era colosal, ditamai Nole, în schimb David n-are un asemenea Goliat, lupta sa e cu secundele, cu fracțiunile de secundă. Sau poate că Timpul e mai tare decât orice Goliat, putem interpreta și așa, dar să nu alunecăm spre filosofie.

Sunt foarte încrezător, dar senin, nu încrâncenat, când afirm asta: David Popovici va transforma acest eșec de moment (deși unora nu le place să-l numim astfel, tehnic așa se cheamă) într-un succes suprem la anul, la Paris, la Olimpiadă. Pe model Carlos Alcaraz 2023, pe model Simona Halep 2019.