Gabriel MANȚĂ

Bineînțeles că marți am făcut cumva ca în jurul orei 14 să fiu în preajma unui televizor. David Popovici concura în finala Campionatului Mondial de Natație de la Fukuoka, în Japonia. Proba era cea de 200 de metri, aflată la pragul de sus al abilităților sale. Cu toate acestea, se creaseră niște așteptări uriașe. Sincer, chiar și un pic nesănătoase. De exemplu, iată ce îi spuneam unui amic pe care îl ”antrenasem” să mă însoțească la vizionarea finalei: ”Cu puțin, noroc, voi rămâne veșnic în amintirea ta ca persoana cu care te aflai în momentul în care românul Popovici spulbera recordul mondial la 200 de metri”! Era o doză oarecare de ironie, dar pe de altă parte credeam că se poate întâmpla. După cum știți, David a pornit ca din pușcă și a condus detașat la toate cele 3 întoarceri (bazinul fiind de 50 de metri, la proba de 200 sunt întoarceri la 50-100-150). Era ceva neașteptat, în cursele sale antologice el excela pe ultima lungime, când sprinta irezistibil, ca din altă lume. Să fi încercat acum un cap-coadă de poveste pentru a doborî recordul? Nu știu, sunt lucruri care țin de intimitatea tacticii de abordare a finalei, fapt e că David s-a sufocat pe ultima jumătate de bazin, adică vreo 25 de metri, când încă părea în avantaj consistent. Și chiar atunci a pornit un asalt concertat, pornit nu de unul, nu de doi, ci de trei înotători, toți aceștia trecând în față pe ultimii metri. Și terminând așa, cu românul în afara podiumului! Nu numai noi, românii, am resimțit șocul, ci întreaga lume a natație, unde David Popovici este considerat, pe bună dreptate, un fenomen. Să privim puțin spre cifre: în timp ce David a intrat în finală cu primul timp dintre cei opt, dar a terminat cursa cu un timp mai slab cu două zecimi de secundă, cei trei care au terminat în fața sa i-au depășit fiecare timpul acela, prim! Deci repetarea acelui timp n-ar fi fost suficient pentru David, el ar fi trebuit să se auto-depășească pentru ca adversarii să nu-l depășească! Și cifre încă: diferența de timp dintre primul și ultimul bazin este pentru David de vreo 4 secunde, adică a înotat mai lent cu aproape o secundă/10 metri, ceea ce chiar e bulversant... La interviu, el a părut calm, chiar a încercat să minimalizeze eșecul, pomenind în treacăt că nu s-au putut antrena ca lumea, că au trebuit să improvizeze, că au mai apărut și altele... Tind să cred că se referea la examenul de bacalaureat, pe care l-a susținut luna trecută, ceea ce probabil că a produs o discontinuitate în pregătire.

Dar tot răul spre bine: campion mondial a mai fost, și la 200 și la 100 metri, doar pentru moral e important să mai câștige aurul la sută, important e să învețe, așa cum spunea, din această cursă bizară și să triumfe acolo unde contează, adică la Olimpiada de la anul.