Duminică seara, Rapidulețul a dat recital! Sau nu? Totuși, un gol din trei a fost din deviere, altul a fost autogol în toată legea, ba încă de-ăla de antologie. Vătăjelu, fost căpitan la o Universitate (U Craiova) și abia sosit la alta (U Cluj), a băgat un șiret sănătos într-o centrare, rezultând astfel un șut de toată frumusețea, doar că în propria plasă. Chiar dacă în aparență este greu de explicat o asemenea execuție, am putea încerca. O primă observație ar fi aceea a comentatorului de la DigiSport, care a spus că Vătăjelu trebuia să respingă cu dreptul. Într-adevăr, din acea poziție ar fi acoperit mingea cu dreptul, numai că există această specie de fotbalist-ciupercă, deci cu picior unic, de te miri cum de a ajuns să joace la acest nivel. Cu stângul, execuția era atât de pretențioasă încât devenea extrem de riscantă în condițiile date. Traiectoria piciorului era spre poartă, deci trebuia să întâlnească mingea pe exterior pentru a o direcționa în direcția opusă. Nu s-a întâmplat, a lovit-o în plin, de parcă era atacant și avea intenție. Nu a dat deloc bine pentru un fotbalist cu asemenea experiență. Rapidul lui Bergodi a luat cadoul cu amândouă mâinile, iar acum alta este starea de spirit. Vișiniii au arătat oricum lucruri bune, până la urmă devierile și autogolurile vin de regulă în urma unor faze de atac, dar la alte meciuri pot foarte bine să nu se mai întâmple. De aceea, zice bine italianul că mai are nevoie de un atacant, dar de unul care neapărat să se lipească de gol, că de atacanți sterpi e plin pământul.
În altă ordine de idei, vine peste noi Conferința, deja mâine FCSB joacă în Bulgaria cu o echipă care are în denumire 1948, precum Craiova lui Mititelu. Iar altă echipă, care se cheamă tot CSKA, dar fără 1948, o va întâlni joi pe Sepsi. Uite clona, nu e clona – vecinii noștri din sud sunt și ei predispuși la asemenea partaje. S-a tras la sorți și împerecherea din turul următor, dar mi se pare inutil să facem proiecții. În nemărginita lor înțelepciune, fotbaliștii spun că trebuie să luăm meci cu meci.