Doru POPOVICI

Dacă urmăriţi aceastărubricăde mai mulţi ani, atunci ştiţi cu siguranţă că asupra domnului antrenor Marius Șumudicănu am avut niciodată cele mai alese aprecieri, nici fotbalistul cu acest nume, nici antrenorul nefăcându-mă să cad pe spate de admiraţie. Ca să avem o bază de plecare concretă, vă reamintesc că domnul actual antrenor fără contract a avut o singură performanţăîn întreaga-i carieră: câştigarea titlului de campioană a României cu echipa Astra Giurgiu în 2016, plus supercupa, ceea ce i-a adus şi premiul pentru "antrenorul anului". Restul carierei de antrenor începute în 2005 cuprinde un şir interminabil de eşecuri pe care însă exagerat de logoreicul Dușumică(eu mereu îi spun aşa) s-a străduit să le transforme în performanțe, cu ajutorul multor comentatori, cu precădere al celor de la Digi, unde Șumi e un fel de abonat permanent. Concret: din 2005, de când antrenează, Dușumicăa avut 26 (douăzeci şi şase de contracte), pe marea majoritate dintre ele neducându-le nici un sezon. Cam peste tot a stârnit conflicte, fiind în mod evident conflictual şi foarte greu adaptabil, de fapt inadaptabil. Fixaţia sa de a ajunge să antreneze Rapidul (unde a mai antrenat o bucăţică din sezonul 2010-2011) nu stârneşte entuziasm decât în anume parte a galeriei, presupun că aia în care I.Q.-ul colectiv e uşor inferior celui al domnului Dușumică! Altfel spus: după ce în ultimul an şi ceva domnia sa a antrenat o echipă din Turcia şi două din Arabia Saudită (cu turcii ajungând în proces, iar ultimii arabi l-au gonit), se miră nevoie mare căpatronii Rapidului n-au venit în genunchi să-l implore să antreneze în Giuleşti. Faptul că l-au ales pe Bergodi nu e de mirare. În fond, Rapid vrea performanţă, nu scandal. Iar Dușumicăasta poate garanta doar scandal, nicidecum performanţă. Asta se face cu muncă, nu cu gura!