Gabriel MANȚĂ

Dacă la începutul turneului de la Wimbledon spuneam despre Ana Bogdan că a fost ”de partea bună a surprizei”, iată că acum a fost prinsă în partea cealaltă a zidului de un nemilos meșter Manole al tenisului, care a zidit-o pe Ana ca în balada noastră. Parcă asta e menirea jucătoarei noastre, să intre în istoria tenisului cu niște meciuri uriașe, dar pe care... le pierde! Să ne amintim de meciul ei cu Badosa de la Roland Garros, de meciul cu trei tie-break-uri de la US Open, acum iată încă un maraton cu Tsurenko, dar de fiecară dată învinsă. Cum Eurosport a întrerupt transmisia și apoi a cadadicsit să o reia abia pe final, după ce cred că li se umpluse căsuța de mesaje, am urmărit evoluția scorului pe site-ul unei agenții de pariuri, care actualiza scorul mai repede decât pe site-rile clasice de scoruri live. În fine, când am prins de veste că meciul e iarăși în direct pe Eurosport, am văzut exact ultimele trei puncte, de la 18-17, toate trei greșeli neforțate ale româncei... Parcă e un blestem, mai bine rămâneam să urmăresc în orb, cu ochii minții! O minge (de meci!) trimisă de pe centru în fileu, alta în aut și apoi o scurtă ratată. Și uite așa, deși se mișca sacadat pe teren, Tsurenko a terminat învingătoare. Părea și chiar era sportiva mai fragilă fizic, dar în momentele acelea psihicul conta mai mult.

Celelate fete ale noastre au plecat fără nimic dramatic, în liniște. Ca în Miorița, cealaltă baladă. Nici ploaia n-a mai fost un factor care să amâne ieșirea din competiție, căci până la urmă Irina Begu a jucat meciuri în două zile consecutive, pretextul perfect pentru o nouă evoluție apatică. Cât despre Sorana Cârstea, a fost în nota ei, cu inversarea trendului cu ultimele adversare, adică bătând-o pentru prima dată pe Ostapenko, dar pierzând cu Haddad Maia, pe care o conducea cu 3-1.

Acestea fiind spuse, săptămâna a doua va fi mai ales despre tabloul băieților. Acolo unde Djokovic pare monstruos, de nejucat, urmărind relaxat agitația de pe partea cu Alcaraz, Medvedev, Rune, Tsitsipas și, mai nou, Berrettini, care l-a eliminat într-un mod impresionant pe Zverev. N-am avut tur fără două-trei meciuri pe muchie, nici optimile n-ar trebui să fie altfel. Aseară era de așteptat ca Djokovic să fi gestionat forța lui Hurkacz, iar astăzi Alcaraz va încerca să facă același lucru cu Berrettini. Cum ”cânta” un poet proletcultist, se ascute lupta între clase (continuarea fiind: iar chiaburii devin elemente tot mai dușmănoase!).