Gabriel MANȚĂ

A căzut și cealaltă gazdă a Europenele de tineret. Georgienii au părăsit competiția tehnic neînvinși, căci eliminarea din sferturi a survenit în urma loviturilor de departajare. Iarăși 0-0, eternul 0-0 al fricii în meciurile eliminatorii, deși nu numai în acestea. Totuși, acest meci ne-a adus înaintea ochilor o echipă a Israelului care ne-a cam băgat în sperieți. Dacă ăștia micii joacă așa, cum or juca frații mai mari? Părerea mea e că am avea viață grea și dacă împotriva ”armăsarilor” lui Iedi ar juca bidiviii ăștia U21 de i-au eliminat pe georgieni. Fiindcă nu a fost vorba numai de șansa nelipsită care te însoțește la 11 pași, israelienii au fost mai buni încă din timpul regulamentar. Au avut bară, au avut ocazii, au fost proactivi. Iar la departajare nu s-au emoționat că le stătea în față un portar de peste 20 de milioane de euro. Sigur, nu apără milioanele, iar un portar nu poate fi judecat numai după (contra)performanța de la loviturile de departajare, însă senzația mea e că atunci trebuia să dea măsura valorii sale, când speranțele unei întregi națiuni, cu o doză rezonabilă de exagerare, stăteau în el. Una peste alta, s-a petrecut scenariul clasic, Georgia n-a știut să gestioneze statutul de favorită, care vine la pachet cu presiune diferită față de cea de la meciurile din grupă, unde echipa gazdă a fost mereu cu șansa a doua. În cel de-al doilea sfert, Spania a trecut mai greu decât se preconiza de Elveția, dar a trecut și se vede la orizont o semifinală cu Franța pe Ghencea, pe care nu am de gând s-o ratez. Sper doar să nu-mi fi făcut francezii bucata în meciul de aseară cu Ucraina.

Astăzi a început și Wimbledonul, cu toți ochii pe tabloul masculin, acolo unde Djokovic are un culoar periculos de ușor, ca să mă exprim oximoronic. Sfertul previzionat cu Rubliov nu-l poate răni, apoi semifinala ar fi cu unul dintre Ruud și Sinner, ultimul făcându-i ceva probleme anul trecut, doar că între timp italianul a stagnat, dacă nu mai rău. Pe turnanta lui Rubliov poate apărea teoretic și Kirgyos, însă lunile de pauză nu-l recomandă. Așadar, mult mai interesantă e jumătatea lui Alcaraz, unde s-au înghesuit Medvedev, Zverev, Tsitsipas, Rune, chiar Korda.