Doru POPOVICI

Dacă ați văzut meciurile ambelor echipe naționale, adică aia a împiedicaților "mari" și cea a neisprăviților tineri, probabil că ați rămas la fel de nedumiriți ca mine în privința jocului (de fapt a antijocului) practicat de cele două reprezentative ale României. Aici, însă, s-ar cuveni făcute niște comentarii în legătură cu politica de ansamblu a reprezentativelor noastre de fotbal la toate categoriile de vârstă, fiindcă s-ar putea să fie vorba despre o strategie asemănătoare cu cele din Franța, Anglia, Spania. Să ne lămurim: de ani întregi vorbim admirativ despre ceea ce se petrece în acele țări, adică despre educarea încă de la vârste fragede a jucătorilor în spiritul jocului ofensiv și spectaculos al echipei supreme, reprezentativă de seniori. Altfel spus, ce joacă ăia mari, joacă și cei under 21, și under 17, ba chiar și under 13, ceea ce conferă continuitate și asigură adaptarea fără probleme la orice trecere către un nivel superior. Eeeiii, dragii moșului, nu cumva așa stau lucrurile și la noi acum? Nu cumva om fi copiat principiul ăsta, al continuității peste trepte de vârstă? Eu așa cred, fiindcă în mod absolut evident, jocul de rahat al Naționalei de seniori a fost copiat fidel de cel al loserilor under 21: aceeași lehamite, aceeași dezlânare, aceeași dezorientare și aceeași letargie. Încă mai mult: așezarea aia ca la cretini: 1-9-1 (în traducere: un portar, apoi 9 manechine în presupusa "apărare" pusă pe două linii, 4+5, și un maimuțoi de "atacant" din cei care nu se întâlnesc cu mingea în 90 de minute) i-a adus pe tolomacii juni în postura de a nu fi tras niciun șut pe poartă în cele 90 de minute plus prelungirile din meciul cu Spania.18 milioane de fraieri am văzut catastrofa, iar apoi apar doi golani nesimțiți, un Săndoi și un Stoichița (adică impostorul de la cârmă și șeful său de la FRF) și ne aburesc, nesimțiții, cu "emoția debutului", cu "teamă inexplicabilă" și, desigur, cu "mai sunt două meciuri, șansele sunt intacte"! Nesimțiți plătiți cu zeci de mii de euro pe lună!