Doru POPOVICI

Am urmărit cu mare interes și cu și mai mare implicare emoțională (că nu mă mai lecuiesc de cretinism!) meciurile Naționalei din preliminariile Euro 2024, în pofida faptului că preconizasem că putem culege 1 punct, maximum 2, și că ăla care vorbește despre 4 sau 6 trebuie să meargă fără ezitare la doctor. Ceea ce s-a petrecut pe cele două stadioane mi-a confirmat previziunile în privința punctelor adunate, însă nici în cele mai negre scenarii, în cele mai cumplite coșmaruri nu îmi putusem imagina că echipanumită România poate arăta în halul ăla. Dincolo de declarațiile de o adâncime abisală ale panaramei de selecționer (a cărui singură calitate, repet a mia oară, este aceea că îl cheamă cape tac'su, iar acum m-am convins că i-a moștenit și baftaporcească!), ceea ce el a etalat pe gazon drept strategie de mare rafinament a fost aceeași gândire de căcănar, de milog chitit pe ciupeală(cum prea bine știam deja de la alți neisprăviți: Răzvan Lucescu, Daum, Pițurcă, Contra) pentru care un egal echivalează cu o mare victorie, inclusiv dacă dincolo nu sunt Brazilia ori Spania, ci Kosovo sau Liechtenstein. Umilințele la care România a fost supusă în aceste două partide este fără egal: niciodată, în mai bine de 65 de ani de când urmăresc fotbal, pe care l-am și practicat oficial vreo 11 ani, nu am văzut echipa țării mele tăvălităîn așa hal. Dincolo de ce am îndurat în meciuri, ne-a bătut Dumnezeu și cu niște declarații absolut imbecile, recordman devenind Mihăilă (așa de șucărit pe noi, spectatorii, că ne-ar fi luat și la bătaie...), singurul care a jucat chiar fotbal, dar care și-a arătat I.Q.-ul (lipsa!) în întregime, atunci când s-a accidentat catâmpitul, sărind pe plasaaia de pe gard, astfel încât nu poate juca în turneul final Euro Under 21! Un mare iubitor de fotbal, după cele două meciuri de rahat,mi-a spus că hotărârea lui e definitivă: de acum înainte ține cu echipa... VAR, care e clar că a fost cea mai bună în ambele meciuri!