Doru POPOVICI

Astăzi se încheie sezonul internaţional la nivelul echipelor de club, desertul fiind asigurat, conform tradiţiei de decenii, de finalaChampions' League, cele două pretendente la trofeul actualei ediţii fiind două echipe de notorietate: Internazionale Milano, inventatoarea unui sistem de joc numit "catenaccio", adică lacăt, cu care creatorul acestuia, Helenio Herrera, a intrat în istoria fotbalului, câştigând de două ori consecutiv Cupa Campionilor, în 1964 şi '65. Paradoxal, acest antijoc dus până la perfecţiune a creat o şcoală de fotbal, echipele de pe întreaga planetă întrecându-se o vreme în a strica tot ce se putea strica din jocul adversarului, oricare ar fi fost acesta, conform modelului Inter. Peste decenii, un alt tip de antijoc avea să cotropească omenirea fotbalistică: tiki-taka, o bazaconie pe care creatorul acesteia, domnul Guardiola, a explicat-o ca fiind o posesie a mingii până către infinit, adversarul fiind practic în imposibilitate de a înscrie, din moment ce mingea era mereu la adversar! Chestia aproape hazlie este că atât echipacu "catenaccio", Inter, cât şi actuala echipăa lui Guardiola, Manchester United, sunt cât se poate de ofensive, fiecare având în centrul atacului câte un fotbalist dintre marii golgheteri din ziua de azi: Lukaku şi Halland! De aici, prezumţia de a vedea o finală deschisă, spectaculoasă, cu goluri multe. Doamne ajută! Cum cu cine ţin eu!? Doar nu o să ţin cu City care mi-a eliminat Real-ul, ba încă şi condus de Pep Guardiola, duşmanul cel mai mare al Real-ului! Logica şi raţiunea spun că City nu poate pierde. Dar dacă totuşi...? Aşa că hai Inter!