S-a mai terminat un episod din ceea ce ar fi putut fi un thriller până la capăt, dar care a degenerat într-un horror: meciul dintre CFR Cluj și Farul, adică două dintre cele 3 echipe care până acum vreo două săptămâni aveau șanse aproximativ egale la câștigarea titlului de campioană a României. N-a fost thriller decât pe ici, pe colo, până ne-am lămurit cu toții că echipa din Cluj este incapabilă de a opune rezistență echipei proaspăt devenite campioană, căreia însă i-a arătat cam pe toată durata jocului cantități enorme de frustrare, adunată tocmai pentru că nu și-a reînnoit titlul pe care oricum, zic eu, nu l-ar fi meritat din mai multe motive, cel mai important fiind acela că nu e corect, nici moral, nici logic, să aduni trofeu după trofeu pe baza singurei idei tactice care-i traversează neuronul (cădoi, de unde!?) clownului Dan Petrescu, pe care conducerile succesive ale clubului clujean l-au văzut cape un perpetuu factotum, cape soluția supremă de câștigat titluri, în ciuda unui antijoc perfect sau, dacă va suna mai corect, a unui joc infect. Mi-am reamintit alaltăieri un episod năucitor, după încheierea meciului, când din Petrescu a ieșit la luminăgolanul suprem (pe care mulți m-au certat că îl consider astfel, ori de câte ori am scris ceea ce alții se fereau să scrie despre el) care înjura ca pe maidan, caîn dosul gării, caultimul borfaș, motivul fiind năucitor: că adversarii nu-l lăsaseră să câștige! Te întrebi și dacă e normal la căpățână, nu doar dacă în afară de băgat toată echipa cu dosul în poartă mai are habar și de altă tactică. Cum spuneam, mi-am amintit că Petrescu, clownul frustrat, se visaantrenor la Chelsea, acum câteva luni, când ăia îl goniseră pe Tuchel (care tot alaltăieri a câștigat, așa gonit, titlul în Bundesliga, cu Bayern!). Pe bune, mă? Cum ți-ar sta ție, clownule, cala final de meci pierdut cu Chelsea, să ieși ca dementul pe iarbă și să începi să le zici și ălora, în engleză, ce le-ai face tu mamelor lor, nesimțitule!?