Gabriel MANȚĂ

Parcă nu pot accepta nici acum felul în care s-a decis campioana în Bundesliga. Deși mie-era o teamă nedefinită înainte de ultima etapă, mă gândeam că până la urmă zeul fotbalului va aranja lucrurile cum trebuie. Nu a fost să fie, campioană a rămas aceeași echipă ca în ultimii 10 ani. Și atunci am făcut o legătură nonconformistă: cum să nu fie așa în Germania aia în care migranții turci îl votează masiv pe Erdogan? (Măcar el o fi predat sceptrul?) Fotbalul german are în continuare un tătuc.

Nu m-am alarmat prea tare când Mainz a deschis scorul la Dortmund. Puțină suferință, puțin suspans nu puteau lipsi, mă gândeam. Mai ales că s-a dat repede penalty pentru galbeni. Când Haller a pus mingea pe var, mi-a scris un prieten fatalist că ratează și atunci mi s-a strâns inima. Așa a fost și deja plutea o umbră peste Zidul Galben. Dincolo, nimic surprinzător ca Bayern să deschidă scorul, mă așteptam să le dea multe celor de la Koeln. Când Mainz a majorat scorul, mi-am făcut curaj gândindu-mă la Farul și am vrut un gol până la pauză. Nu s-a întâmplat, așa că m-am gândit la acea echipă a lui City de pe vremea lui Aguero, care a întors de la 0-2 cu QPR pentru titlu, tot în ultima etapă, cu ultimele două goluri după minutul 90! Încurajator era și că bavarezii ratau desprinderea la Koeln. În cele din urmă, aș zice într-un târziu, dar adevăratul ”târziu” va veni mai încolo, când se va completa cu ”prea”, cu ”mult prea”, mingea a intrat în poarta celor de la Mainz, cu bara. Însă ce a urmat a fost o serie blestemată de incompatibilități ale soartei, de parcă poarta oaspeților și mingea erau doi magneți de același pol, respingându-se. Haller câștigase meciul cu boala, unul greu, nu i-a mai rămas niciun strop de noroc pentru satisfacții mundane. Nu s-a întâlnit cu mingea nici în alunecarea aia la câteva zeci de centimetri de bară, iar când a nimerit execuția l-au încurcat alte câteva zeci de centimetri de ofsaid... Dar poate era scris ca salvarea să vină de dincolo: Koeln înscrie din penalty și apoi îl ține pe marele Bayern departe de poartă printr-un uluitor pressing de întâmpinare, cu jumătate de echipă! Dar Musiala, pe dos față de Haller, a avut un cartuș neconsumat, unul pe care nu-l găsea tocmai din februarie. Ce șut de lunetist a putut să prindă în acel minut 89! Înapoi cu speranțele la Dortmund, pe scenariul lui City, dar dramul de noroc, devierea aia care să bage ea mingea în plasă dacă șutul nu e în stare, a venit prea târziu, așa cum spuneam, la ultima fază, deși arbitrul a mai lăsat un strop de meci. Poate mai bine nu venea, dar așa a fost scris, să se sufere și mai tare, ca după niște păcate nemărturiste, care or fi fost alea.