S-a disputat Cupa României între o echipă fixată pe ultimul loc în play-off, Sepsi, și una care a avut serios de tras în play-out, U Cluj. Se putea intui lesne că disputa nu se va tranșa în primele 90 de minute, dar chiar 0-0 timp de 120 nu credeam... Păcat pentru clujeni, am ținut cu ei măcar pentru tradiție și ”rotativă” la trofeu, dar și pentru că Neluțu Sabău a fost unul dintre fotbaliștii mei preferați în tinerețe. N-a fost să fie, deși alb-negrii au fost echipa mai bună. Mingea n-a vrut să intre la barele alea, nici jucătorii n-au fost prea inspirați când trebuia. Îmi vine în minte Nistor, care a venit în viteză în careu, croșetând pe o fentă de șut, dar scurgându-se ca o clepsidră când trebuia să finalizeze. Cu scurgerea timpului s-a văzut apăsarea mizei, astfel că prudența clasică s-a făcut simțită la ambele echipe. S-a ajuns astfel la inevitabilele lovituri de departajare. Aici, U Cluj a avut avantaj, l-a pierdut, apoi a stat în ultimul șut al aceluiași Nistor din seria de 5. Aici nu i-a tremurat piciorul fostului dinamovist, parcă a învățat de la Lupu, cam acolo m-a dus cu gândul dezinvoltura sa. După un zmeu peste transversală la a 6-a lovitură a celor de la Sepsi, ”studenții” au avut minge de meci (că tot începe turneul de Grand Slam de la Roland Garros). Ghinion, mai scundul Niczuly a împins bine în picioare și a anulat-o, apoi a mai împins o dată și a fructificat-o el, ”contra serviciului”.
Iar cu asta facem trecerea spre cele două săptămâni de zgură pariziană, o ediție fără Rafa Nadal, care probabil se va retrage din tenis la anul, pe vremea asta, exact la Parisul recordurilor sale. Astfel, singurul punct de interes al tragerii la sorți pe tabloul masculin a fost despre locul de potențială intersecție a lui Djokovic cu Alcaraz. N-a fost să fie în finală, ci în semi, ceea ce e în avantajul spaniolului, căci în tensiunea unei finale experiența face o bună parte din treabă. Asta mai înseamnă și că din partea cealaltă va sosi în ultimul act un jucător fără trofeu la RG, un Medvedev - reinventat zgurist, un Ruud - deja finalist anul trecut, sau niște tineri talentați, cu foame mare, ca Sinner sau Rune.