Doru POPOVICI

Mă bucur că m-am înşelat crezând că FCSB are prima şansă la obţinerea titlului. Să nu credeţi că am ţopăit văzând-o conducând mai întâi cu 1-0, apoi chiar cu 2-0, şi că nu am sperat să văd o întoarcere de rezultat exact ca cea la care am fost cu toţii martori. Dar care aproape că nu mai vedeam cum ar fi posibilă, în condiţiile degringoladei din jocul Farului şi ale dezinvolturii din cel al FCSB. Finalmente, situaţia s-a răsturnat în felul în care nu s-ar fi putut petrece altundeva decât în România, locul din galaxie unde nu poţi fi sigur de nimic absolut niciodată, în orice domeniu şi în orice context. Am stat să analizez ce s-ar fi putut petrece la nivelul psihologiei de grup ca să se ajungă la situaţia de acolo. Nu am altă explicaţie decât aceea că iniţial cei ai lui Hagi s-au speriat pur şi simplu de ideea că după 90 de minute ar putea fi campionii ţării, iar apoi, când cei de la FCSB făcuseră 2-0, n-au rezistat nici ei presiunii că deja sunt ca şi câştigători ai titlului, şi au urmat gafele în lanţ făcute de ei care au re-răsturnat situaţia. Una peste alta, Farul câştigătitlul de campioană după un parcurs de o regularitate de toată lauda, demonstrând cu această ocazie că se poate face performanțăşi fără să ai un lot plin de vedete ori de jucători de import. Aici vedem rolul extrem de important al antrenorului-preşedinte-patron Gică Hagi, ale cărui trei principii sunt: muncă, muncă, muncă! Este în fond impunerea către elevii săi a normelor sale proprii de viaţă care l-au dus în vârful suprem al ierarhiei mondiale (din nefericire doar individual, fiindcă nu a avut în preajmă, mai ales la naţională, grupul de colegi la fel de talentaţi şi de muncitori). Nu poate nimeni să susţină că la un moment dat Hagi nu a fost cel mai bun fotbalist din lume. Farul a câştigat absolut meritat titlul, şi mi-aş dori să o văd ajungând în Champions' League. Asta însă ar însemna abdicarea de la principiul promovării copiilor din ograda proprie şi cumpărarea de jucători, lucru pe care sunt sigur că Hagi nu îl va face. Deocamdată însă, un bravo din toată inima!