Doru POPOVICI

Un număr considerabil de etape, chiar până la cea care s-a consumat în ultimul weekend, am tot sperat că titlul de campioană a României să îşi schimbe, după un întreg cincinal, domiciliul, nu pentru că aş avea ceva împotriva Clujului, dar de farsori de teapa clovnului Dan Petrescu m-am săturat până-n gât. Şi m-am săturat şi de fotbalişti de tipul Deac: conştiincioşi, temeinici, practic fără reproş, numai că şi fără vreo sclipire într-o viaţă întreagă irosită, pardon: petrecută pe gazon. De alaltăieri, de când până şi matematica şi-a dat seama că titlul n-are ce să mai caute iarăşi la Cluj, am răsuflat şi eu uşurat, şi mi-a rămas acum să mor nu de drum lung, ci de cealaltă grijă: totuşi, cine devine campioană? Echipa Nașului, Gheorghe Hagi, sau cea a Finului, George Becali? Dacă acum vreo săptămână totul părea să curgă în favoarea lui Hagi, ultima etapă a răsturnat cumva ordinea favoritelor, FCSB părând acum cea mai în formă şi mai hotărâtă să-şi valorifice şansele. Pe ce mă bazez? Păi, în primul rând pe jocul mai legat şi mai avântat al FCSB, pe forma excepţională a lui Florinel Coman şi pe rolul chiar important, şi vizibil, pe care a început să-l aibă Sorescu. Dincolo, chiar în meciul decisiv, contra FCSB, Farul va fi lipsit de prezenţa unui anume Alibec, pe care Hagi s-a tot ambiţionat să ni-l prezinte drept raza de lumină, îngerul păzitor, factotumul suprem şi alte bazaconii, având drept suport faptul că balena asta complet nehazoasăe golgheterul patriei, lucru normal pentru chiorul nimerit în ţara orbilor. Alaltăieri, Hagi ne-a spus că Alibec i-a adus până aici, iar acum toţi îi sunt datori cu titlul! Eu zic absolut invers: că dacă Farul pierde titlul, va fi în mare măsură vina ăstuia, absent când ar fi fost mai mare nevoie de el! Adică a dat cu copita în găleata plină. Sau, cum zice poporul, a trântit mucii-n fasole, confirmând încă o dată că nu-şi poate depăşi starea de infantilism nici dacă ar trăi mii de ani.