Doru POPOVICI

Acum câteva zile, la Sheffield, s-a încheiat o nouă ediţie a Campionatului Mondial de Snooker, una în care noi, fanii lui Ronnie O'Sullivan, aşteptam ca el să rupă egalitatea care-l leagă de Steven Hendry, amândoi având câte 7 titluri mondiale, şi să se cocoțezesingur pe locul cuvenit celui mai bun, mai spectaculos (şi mai dement, dar asta-i altceva!) dintre toţi jucătorii de snooker. N-a fost să fie nici de data asta, după primele două tururi în care se părea că totul decurge în favoarea lui, Ronnie pierzând în sferturi de finală în faţa lui Luca Brecel într-un fel în care numai el putea să o facă: a condus cu 6-2 după prime sesiune, şi-a păstrat avantajul după a doua, intrând în sesiunea decisivă cu scorul de 10 - 6 şi având aşadar nevoie de încă 3 frame-uri, meciul disputându-se în formula "primul la 13". Numai că Ronnie, aşa cum îl ştim, a "reuşit" o nefăcută antologica, pierzând în ultima repriză7 din 7 frame-uri şi implicit meciul cu 13 - 10! Am crezut că e o întâmplare, din cele prea multe cu care ne-a obişnuit deja Ronnie, numai că Brecel, care nu jucase nemaipomenit nici până atunci, a început să creadă că se poate, drept pentru care în semifinala l-a bătut chinuit, cu 17-15, pe chinezul Jiahui, iar finalacontra veteranului Selby (şi el campion mondial, dar doar de 4 ori) şi-a adjudecat-o calm, cu o siguranţă neobişnuită, inclusiv după ce Selby produsese şi el un eveniment de senzaţie: a reuşit break-ul maxim, lucru petrecut pentru prima oară în întreaga istorie a finalelor campionatelor mondiale! La 28 de ani, Brecel devine campion mondial, dar îndrăznesc să afirm că nu va mai repeta vreodată performanţă. Şi sunt gata să pariez pe oricât că Ronnie va câştiga cândva şi al 8-lea titlu.