Am văzut toate cele 4 sferturi de finală din Champions' League, în care singura surpriză reală a fost faptul că toate s-au încheiat cu scoruri la zero, indiferent că a fost vorba despre meciuri acasă ori în deplasare (singura victorie în deplasare fiind cea a lui Inter la Lisabona, cu Benfica). Mi s-a confirmat o dată în plus că la acest nivel nu mai e loc de surprize, toate cele 8 echipe ajunse în sferturi reprezentând, de multe zeci de ani, elita continentală. Aşadar, o primă concluzie ar fi cătrofeul suprem nu are cum poposi prin vitrinele unor outsideri, aşa cum s-a întâmplat in1986, cu Steaua câştigătoare. Strict fotbalistic, este evident că deşi se joacă puţin mai prudent decât în fazele anterioare, totuşi tendinţa este ofensivă, marile echipe ştiind că victoria se obţine doar înscriind. Cel mai închis joc l-au practicat cele două echipe italiene care s-au întâlnit între ele, Napoli şi Milan. A fost impresionant felul în care Manchester City a distrus-o pe Bayern, în ecuaţie intrând nenumărate elemente, de la schimbarea de antrenor la Bayern până la ura pe care Pep sigur o are faţă de spectatorii munchenezi, care şi ei îl urăsc pe deplin justificat. Una peste alta, City e calificată în semifinale, numai că acolo are de dat piept cu Real, ceea ce anunţă o dublă nebună, având în vedere şi antecedentele, din ediţia precedentă. Dincolo de fanatismul meu declarat pentru Real, nu văd cum ar putea City să o elimine, fiindcă singurul atu al englezilor este Halland. Da, dar apărarea Real-ului nu cred că nu-l poate opri. În plus, Benzema nu este cu nimic mai puţin eficient. Peste toate, Real are şi un Vinicius, şi un Valverde, City neavând nimic echivalent. Iar din echipele de pe jumătatea cealaltă de tablou, nici una nu pare capabilă să dea lovitura. De aceea, sunt convins 100% căReal va pune în vitrină şi a 15 cupăde campioană a Europei.