Când i-a dat nefericitul ăla al nostru pasă de gol adversarului, ăla din Belarus s-a pierdut complet şi în loc să dea mingea în poartă (chestie care poate că ne-ar fi trezit, dar oricum degeaba!),s-a împiedicat de ea. Nimic surprinzător, nici într-o parte, nici în cealaltă: la ei, evident că neivindu-se nicio ocazie (la unii, într-o întreagă carieră!), atunci când ţi-o face cadou unul mai prost decât tine, e logic să nu ştii ce ar trebui făcut; la noi, a face o gafă oricând, cu oricine, în orice competiţie şi în orice minut al jocului pare să facă parte din fişa postului: portarul (în acest caz Ionuţ Radu, ăla născut talent... care a reuşit să o lase fără titlul de campioană pe ditamai Internazionale, atunci când antrenorului acesteia i-a luat Dumnezeu minţile şi l-a trimis în teren fix pe ăsta!) evită un corner, dându-i mingea la 1 metru de poartă adversarului, care însă, cum am spus mai sus, s-a pierdut şi el cu firea, nevenindu-i să creadă că poate exista atâta prostie, apoi fundaşul (faza aia cu care am început articolul), în cele din urmă atacantul care de la 4 metri, singur-cuc, rupe transversalaîn loc să dea pur şi simplu în aţe chestia aia rotundă. E vorba de balenă aproape inertă (pe lângă care un hipopotam obişnuit pare gazelă!) care se doreşte golgheterul grupei, echipei, preliminariilor (eeeii, ar vrea el şi al turneului final, da' de unde...!?) şi pe care o gaşcă întreagă de lingăi de presăo ridică în slăvi în loc să-i recomande să parcheze în vreun delfinariu, în sectorul rezervat belenelor, deci şi lui! Vreau să spun că aceste 6 puncte absolut nemeritate şi întâmplătoare nu pot să ne dea speranţele pe care băiatul ăla solemn (pe care doar ta'su şi Burleanu îl văd antrenor) încearcă să ni le insinueze. Şi, pe înţelesul lui şi al celorlalţi tolomaci, adepţii ideii că "am luat 6 puncte, doar asta contează", spun că mă... beep!... pe punctele lor şi că eu la meci mă duc să văd spectacol, nu nişte panarame care culeg nişte puncte de la alţi neisprăviţi.