Printre multele şi năucitoarele spuse de-ale domnului preş. al Federaţiei Române de Fotbal, am notat-o la conferinţa de presă de acum vreo două-trei zile pe aceea căfotbalul românesc este pe creasta unui mare val şi că la următoarele ediţii ale festivităţilor FIFA şi UEFA de decernare a premiilor anuale e de aşteptat că România va fi prezentă. Cum? În ce clasament? Nu ne-a destăinuit, probabil intrăîn categoria "secret de serviciu" sau chiar "de stat", iar cine le dezvăluie riscă, pur şi simplu, bulăul. Oricum, exagerat de optimistul domn Burleanu ne-a dat de înţeles că măcar în clasamentul pe posturi (cele 11 dintr-o echipă, adică) nu va curge multă apă pe Dâmboviţa până să vedem pe podium şi un fotbalist român. Mă rog,pentru a ajunge acolo, printre primii 3 fundaşi dreapta, mijlocaş defensiv, atacant central sau portar, mai e nevoie de câteva chestii: de talent, de şcoală de fotbal cu antrenori competenţi, de impresari care să te ducă în fotbalul mare, de noroc, de educaţie. Burleanu probabil crede că astea există, că le avem,şi că mai lipsesc doar câteva mandate de-ale sale în fruntea şandramalei fotbalistice pentru caviitorul ăsta luminos să ne orbească,iar impresarii de pe toată planeta să se-mbulzeascăp-acilea. Separat, în aceeaşi zi, a apărut la Digi Sport un şmecher, habar n-am cine era, pe care întâmplător l-am auzit spunând că el conduce o şcoală de fotbal de mare randament, din moment ce, îl citez exact: "... se număra printre cele mai bune 24 de şcoli de fotbal din ţară!". Băi şmechere, eu zic că a ta e chiar cea mai bună, la egalitate cu a lui Hagi şi poate şi cu ălelalte 22. Problema e: ce faceţi, mă, cu produsele? Le daţi pe sub mână? Le plasaţi în lume sub identitate falsă? Că eu de fotbalist român performant, produs de spălătoriile voastre de bani, să fiu al naibii dacă am auzit vreodată!