Doru POPOVICI

În ultimele câteva zile au avut loc nişte evenimente legate de fenomenul fotbalistic care nu pot să nu-ţi stârnească interesul, dar care au şi darul de a te pune un pic pe gânduri... Cel mai important, la care a fost conectată practic întreaga planetă, a fost Gala FIFA desfăşurată la Paris, în cadrul căreia Lionel Messi a fost desemnat cel mai bun fotbalist al planetei în anul recent încheiat. Dincolo de trofeu, comentariile au acoperit întreaga gamă de trăiri, de la admiraţie până la invidie ori frustrare. S-a remarcat Cristiano Ronaldo care "a trecut peste bătăliile de o viaţă cu Messi pentru a-l felicita şi a recunoaşte că acesta este cel mai bun", după cum spune comentariul unei agenţii de presă. S-a remarcat, dar în direcţie opusă, şi Karim Benzema, care a demonstrat cu acte în regulă că cele 5 trofee obţinute de el personal, dar şi alături de echipa sa, Real Madrid, parcă ar atârna mai greu decât titlul mondial al lui Messi. E de discutat, şi probabil că adevărul e, cade obicei, la mijloc. Iar Messi, care e clar că a atins absolut toate piscurile posibile într-o carieră cred că de neegalat vreodată, s-a simţit obligat la rândul său să le aducă în felul său mulţumiri coechipierilor din naţionalaArgentinei, făcându-le cadou câte un telefon placat cu aur de 24 de carate, astfel cheltuind vreo 200.000 de euro pe cele 35 de bucăţi cumpărate. Prezent la ceremonie, ba încă şi în rândul 1!, neisprăvitul din fruntea FRF s-a simţit obligat la întoarcere să mugească la conferinţa de presă că el visează că în următorii câţiva ani (cât mai durează mandatul lui, cred) să se proţăpească şi un fotbalist român pe podiumul premianţilor! Încât stai şi te întrebi: băi Burlene, eşti sigur că e vis şi nu boală!?