Alaltăieri, la ora la care lumea bănuită de normalitate se pregătea de culcare, noi ceilalţi, care ne-am construit bioritmul după orele de începere/final ale meciurilor din cupele europene sau din campionatele unde fotbalul e chiar fotbal, ne aşezaserăm în faţa televizoarelor spre a urmări unul (nu e neapărat nevoie să faceţi ca mine, adică să vedeţi în paralel, pe două televizoare, ambele partide, care se desfăşoară simultan, cel puţin în etapa optimilor de finală din Champions' League) din meciurile care promiteau spectacol. Fără mare efort, aţi înţeles că e vorba de partidaLiverpool - Real Madrid, absolut toţi cei cu care am vorbit înainte de meci (e vorba de zeci de cunoscuţi) având practic această unică opţiune. Celălalt meci, Frankfurt - Napoli, părea să nu intereseze pe absolut nimeni, ceea ce e cumva de înţeles, întrucât Real şi Liverpool reeditau de fapt ultima finală a competiţiei, disputatăcu mai puţin de un an în urmă. Nu detaliez aici desfăşurarea meciului, ea fiindu-vă cu siguranţă cunoscută, chiar dacă nu l-aţi urmărit live, măcar din rezumate şi din puhoiul de comentarii ulterioare. Vreau să atrag atenţia asupra întâmplării din minutul 14, când scorul a devenit 2-0 pentru Liverpool: Courtois a jucat prost o minge cu piciorul, s-a şi împiedicat, a şi alunecat, ce mai, dezastru! Ca atare, Salah a dat-o în aţe, 2-0, la ce te mai puteai aştepta decât la prăbuşirea definitivă? Da, dar la alţii, nu la Real de Madrid! N-am citit pe buzele nimănui vreun "de puta madre!" destinat lui Courtois, în schimb am văzut armată de superstaruri schimbând viteza, daratât de hotărât șide brusc, încât ăilalţi era clar că nu înţeleg. Ca atare, a venit imediat primul gol, apoi portarul lor, brazilianul Alisson,a făcut una mai a naibii decât Courtois, trăgând fix în brazilianul Real-ului, Vinicius, de unde i-a sărit în propria poartă, iar de la 2-2 încolo nu a mai fost decât o echipă pe teren. Aţi ghicit! Se numeşte Real Madrid şi este viitoarea, nu doar actuala, deţinătoare a Ligii Campionilor! Hai, căutaţi-mă să pariem!