Doru POPOVICI

Sunt deja două săptămâni de la întâmplarea fără precedent (sau, mă rog, la care s-a acţionat cum nu s-a mai făcut vreodată) când un arbitru care în mod evident e cu mai puţine ţigle pe casă decât sunt toţi cei din tribune (care cică l-au făcut să oprească meciul, de ce ?) a devenit actor principal într-o piesă oarecare pe care a transformat-o în comedie (pentru o parte din cei implicaţi) ori în dramă, care poate deveni tragedie, pentru o consistenţă majoritate. Privind nedumerit la ceea ce vedeam atunci, live, la televizor, şi neînţelegând de unde până unde are arbitrul în atribuţiile sale şi trasul cu urechea la ce zice omul prin tribună, mă gândeam că în tot balamucul se va găsi un oficial care să-l trimită pe fluieraş să fluiere şi pe fotbalişti să joace, măcar în ideea că nişte oameni prin tribunele alea (inclusiv presupuşii infractori!) au plătit ceva pentru bilete, iar organizarea meciului, cu costurile pentru nocturnă şi chiria pentru gazon, cu tot cu diurna deşteptului cu fluier, înseamnă nişte bani cu care practic fluieraşul s-a şters undeva, dintr-un simplu fluier. Eram curios să aud verdictul comisiei (sau comisiilor) care urma să dea verdictul. Data fixată era 1 februarie, dar tare mă furnicase să spun că se va amâna... că doar suntem în România. Apoi, după amânarea până pe 8, am fost absolut sigur că iar se amână. S-a amânat, desigur. Aveţi vreo explicaţie de bun-simţ? Ce nu pricep ăia care nu mai terminau cu elogiile la adresa fluieraşului, pe care-l făceau deştept, curajos, implicat şi alte d-astea? N-o fi făcut bine, totuşi? Atunci puneţi-l pe arbitru să plătească toate daunele provocate şi daţi rejucare. O fi aşa de greu? Pân' la urmă, arbitrul a fost erou sau doar berbec?