De ceva vreme, adică de vreo 3 săptămâni, Digi Sport l-a dezgropat pe RicăRăducanu, avându-l ca invitat măcar o dată pe săptămână, într-un dialog la care mai iau parte moderatorul şi alţi doi invitaţi. Nu mă întrebaţi sub ce titulaturăare loc emisiunea, că n-am reţinut, oricum e ceva cu "Rică". Se cuvine să fac nişte precizări. Prima ar fi cădl Răducanu n-are, şi n-a avut vreodată, umor. Felul său aşa-zis hazliu de a fi şi de a vorbi este mai degrabă trist, întrucât în afară de un bagaj (sărac rău şi ăsta!) de cuvinte argotice, dl Răducanu nu ştie. Nu din fotbal, ci în general: el pur şi simplu nu ştie. La întrebări simple, răspunsurile domniei sale mai degrabă te îndurerează decât să-ţi stârnească hazul. Poveştile sale, bune de depanat la bufetul din dosul gării (păi nu e vorba de Rapid!?), nu ating nici măcar nivelul de umor de la "Vacanţamare", dacă vămai amintiţi atrocitatea TV! În fine, săptămâna asta, dl Răducanu a fost rugat să comenteze întâmplarea aia absolut bizară, cu Arlauskis în rolul principal. Ştiţi ce spun, da? Aflat cu mingea în braţe, în meciul contra Farului, care era una din puţinele şanse ale Craiovei de a mai spera la un loc în cupele europene, Arlauskis, în loc să degajeze naibii mingea, s-a dus ţintit spre un adversar şi i-a pus o piedică absolut năucitoare, la care absolut nimeni nu s-ar fi gândit că se poate comite. A urmat penalty, gol şi 3 puncte pentru Farul. Ricăa zis că"la portari e aşa, ceva la cap, de la atâta trântit pe jos şi de la lovituri!". Drept să vă spun, la Arlauskis e clar că aşa e. La Rică, efectele au fost tot la cap, dar uşor diferite: i-a fost afectată numai zona de exprimare, aia cu vocabularul. Dar vi-l mai amintiţi pe Petr Czech? Cehul ăla care a suferit o fractură craniană în 2006, în timp ce apăra pentru Chelsea, după care a mai aparat încă 10 ani la naţională şi 13 la echipe de club (Chelsea, apoi Arsenal). Părea să nu fi fost nici măcar victima vreunui... strănut produs pe lângă cutia lui craniană!