Gabriel MANȚĂ

N-avem încotro și, în cele din urmă, după un ocol prin fotbalul altora, ajungem la al nostru. Semnalez un lucru bun în esență, dar care nu va folosi la nimic: la meciul FCSB – Farul s-a bătut de departe scenariul de supans al unor Manchester United – Bayern sau QPR – Manchester City. Și la noi în bătătură s-a întors scorul cu două goluri în prelungiri, dar hăt, departe, în minutele 90+5 și +6! Dar cum, aici e cheia... Mai întâi a fost introdus în teren un fotbalist numit Omrani. Nimic deplasat până aici, căci Omrani contribuise la câștigarea unor puncte pentru noua sa echipă, ba un unic gol, ba o pasă decisivă la un unic gol. Numai că acum la Omrani nu a apelat antrenorul, cu patalama sau fără, ci mărețul patron a fost cel care l-a vrut în teren. Și atunci, Dumnezeul fotbalului, care în accepțiunea lui Beali ar trebui să fie totuna cu Dumnezeu Atotputernicul, s-a hotărât să-i dea o lecție. Mai întâi, Omrani a scos din plasă golul de 3-1, cu ajutorul VAR. A pus în calea unui fundaș o mână inutilă, dar a pus-o, activându-și astfel poziția de ofsaid din care n-ar fi trebuit să influențeze jocul. Iar mâna aia exact asta făcea, îl influența. Deși, chiar și fără ea, fundașul nu mai putea interveni, dar prostia se plătește. În Anglia, la derby-ul formațiilor din Manchester, pomenite mai sus, Rashford făcuse și el un lucru similar, dar fără să atingă adversarii, motiv pentru care s-a considerat (greșit, dar asta e altă discuție) că n-a influențat jocul. Dar chiar și așa lucrurile păreau să meargă bine pentru FCSB, asta până când cuplul Tamm-Dawa au oferit un moment comic perfect sincronizat, care a culminat cu un fault de roșu al lui Dawa asupra lui Alibec. Acesta din urmă, care este renumit pentru orice în afară de viteză, scăpase de la mijlocul terenului, iar Dawa abia dacă a ajuns să-l secere la limita careului! Și încă nu apăruse adevăratul dezastru la orizont. Doar că în minutul 90+5 urmează o combinație de factori care cu greu poate fi numit ”coincidență”: fault inutil în lateral, centrare prelungită pe spate, reluare de la bara a doua respinsă înalt de Târnoveanu, cap ”scos” de pe linie de același Omrani, dar băgat în poartă, autogol! Și, fiindcă Becali nu pricepea că Dumnezeu s-a hotărât să facă mișto de el, în minutul următor Oaidă a făcut două deposedări care au dus mingea de fiecare dată la alt adversar mai bine plasat, până când un puști de 17 ani, Borza, a trimis-o magnific în poartă. Da, magnific, să nu ne temem de cuvinte, căci o asemenea execuție din prima, exact când i se arată CALEA, nu e hărăzită multor muritori care dau cu piciorul în minge pe pământul ăsta.