Doru POPOVICI

Am urmărit live întâmplarea asta cu iz suprarealist de la meciul de fotbal dintre Sepsi şi una din Craiove, aia a lui Mititelu. Mirarea mea majoră provine de la faptul că e destul de bizar cagaleria echipei oaspete să facă prăpăd verbal (!) în tribunele gazdelor, mai ales în situaţia concretă de la această partidă, ştiindu-se că la Sfântu Gheorghe ţi se poate întâmpla să stai ceva vreme fără să poţi comunica, pe motiv de necunoaştere de către localnici a limbii române. De altfel, printr-o stranie coincidenţă, în preziua meciului a intrat pe Facebook o glumă minunată, care zicea că "Aceia care susţin că în ziua de azi nu este loc pe lume unde să nu se vorbească româneşte înseamnă că n-au mers în judeţul Covasna!" Am râs să leşin. Ce naiba or fi putut zice ăia în tribune încât să se producă nenorocirea? Încât să nu te umfle râsul? Încât să nu reacţioneze galeria adversă, ci doar arbitrul Chivulete? Iar acesta, în loc să încerce aplanarea situaţiei (care nu aducea deloc a război civil, ci doar a o hărmălaie generată de niscai ţuici în plus labăieţii ăia înainte de a intra pe stadion) a avut doar atâta minte încât să fluiere finalul meciului în minutul 24! Vă reamintesc că în lume, în timp, s-au produs felurite incidente pe bază de rasism, xenofobie şi alte d-astea, unul din cele mai notorii fiind acela când lui Dani Alves, pe atunci la Barcelona (nu în puşcărie pentru viol, caacum!), un spectator i-a aruncat o banană. Alves nu s-a isterizat, iar Chivuletele de acolo nu a oprit meciul, nu a gonit zeci de mii de oameni acasă, ci a privit şi el amuzat cum Alves decojeşte banana, haleşte o bucată zdravănă, şi aruncă restul dincolo de reclame. Era mai mult decât o vorbă. Era chiar o faptă! Acum, dincolo de panarama tipic românească (am pariat alaltăieri pe 100 de lei - şi am câştigat! - că ieri Comisia de Disciplină nu se va fi pronunţat, că doar suntem în România, locul unde se vorbeşte şi în alte limbi, dar se acţionează doar româneşte, adică deloc!) o să plătească alde Chivulete pagubaprodusă fix de el ("Ho-ții!, ho-ții!", pentru strigături d-astea nu se opreşte meciul!?) în buzunarele celor care au plătit biletul, dar şi televiziunilor cărora le-a dat peste cap programul? Sau rămâne căacest Superman al ierbii a făcut o mare vitejie, că a scris adică istorie? Mă rog, în copilărie am citit o carte cu titlul "Istoria prostiei omeneşti". Tot istorie, nu?