Cât timp am dat-o pe tenis, unele lucruri grozave au prins contur prin Europa celor mai bune 5 campionate, iar altele ne dau voie să sperăm. Sigur, prin ceea ce voi enumera mai jos nu pot fi în asentimentul tuturor, pentru că vor fi suporteri ale unor echipe care nu țin cont de ”socialismul” ideilor mele în sport. Am mai enunțat principiul, să se dea câte un titlu la fiecare ca să ajungă la toată lumea. Consider că hegemonia unei echipe sau a unui grup de echipe nu e ceva benefic pentru sport, de aceea susțin orice nou-venit care încearcă să spargă dominația. Nou-venit nu înseamnă neapărat a câștiga titlul în premieră (cum a fost acel basm oferit de Leicester), ci și a redeveni campioană după suficient de mult timp pentru a exista suporteri de vârstă matură care nu știu ce înseamnă să te bucuri pentru așa ceva. Cazul lui Napoli și Arsenal. În privința napoletanilor, de necrezut, se poate spune chiar că au scăpat în câștigători, deși abia a început returul! Începutul anului părea de rău augur, cu prima înfrângerea a sezonului în fața unei rivale, Inter, însă liderul din sud a încheiat luna ianuarie en fanfare, înșirând 4 victorii. S-au împiedicat în mod repetat și rivalele, în special Milanul lui... Tătărușanu, așa am ajuns acum să vorbim de un avans de 13-15 puncte față de urmăritoare! În același punct al întrecerii se găsește și Premier League, doar că Arsenal are o restanță, astfel că e lider fix la jumătatea întrecerii. Lupta tunarilor e mai dură, se poartă cu City, sunt ”doar” 5 puncte avans, plus alea 3 virtuale, dar și așa e ceva nesperat. Cred că eșecul lui Arsenal în fața lui City în Cupă este cât se poate de bine-venit, ca o împărțire simbolică a trofeelor. City, vorba lui Guardiola, a tot luat campionate, iar Liga Campionilor, care e o durere veche, bate la ușă.
Liderii scontați din Franța și Germania se vor înfrunta între ei în LC, deci unul dintre ei se va întoarce spășit la campionat, acolo unde ilustrează perfect expresia de chiori în țara orbilor. Dacă PSG are totuși un avans de 3 punctulețe, Bayern e urmată de un grup de 4 echipe într-un interval de 1-3 puncte! Ar fi minunat ca măcar una din cele două să scape sceptrul. În schimb, Spania e singurul loc în care nu se întâmplă nimic, aceiași doi granzi care își împart titlurile, rareori cu intrusul Atletico. Unde sunt vremurile când La Coruna, acum în a treia divizie, era campioana Spaniei?!