Gabriel MANȚĂ

Isprava tătânelui de Djokovic, adică sfidarea arogantă a unei lumi întregi prin alăturarea cu simbolul criminal al războiului, mi-a adus aminte că la Wimbledon sportivii ruși și bieloruși au fost interziși. O pedeapsă prea dură pentru unul ca Rublev, de exemplu, care a avut o atitudine cât se poate de umanistă în privința războiului. Aici, la Australian Open, semifinalele feminine aproape că au fost monopolizate de jucătoarele din zona de influență rusă. Azarenka și Sabalenka sunt din Belarus, iar Rîbakina e rusoaica de sub stegaul kazah care răzbunase absența conaționalilor săi la Londra. Linette a fost o intrusă din blocul est-european care i se opune lui Putin. Poloneza, din categoria celor care își reconsideră cariera pe final (sper că au urmărit-o Cîrstea și Begu) a făcut un turneu incredibil, a jucat cel mai bun tenis de care era capabilă, ba și ceva pe deasupra, însă Sabalenka se află la rândul ei în punctul său de maxim. Ceea ce s-ar traduce printr-o victorie și în finala cu Rîbakina, cam așa văd lucrurile la fete.

Revenind la Djokovic, dacă nu se va delimita de isprava asta de care el nu e vinovat, probabil că va pierde spijinul publicului indiferent de câte trofee de GS va acumula. Deci nu doar al publicului australian, de la turneul său ”de casă”, ci popularitatea sa în rândul masei de iubitori de tenis va fi afectată. Altfel, pe partea de tenis, de-fi-lea-ză. Accidentat sau nu. Cei pe care mizasem că ar avea o șansă în fața lui au căzut victime altora, în timp ce jucătorii buni, dar la care nu identificasem armele necesare, confirmă acest lucru. În sferturi, a fost (ca și cum n-ar fi fost) Rublev. Despre semifinala de azi cred că n-are rost să mai discutăm, că doar avem de-a face de-acum cu un Djokovic valid, nu? Iar pentru ca ultima haltă în drumul spre trofeu să mai întrețină puțin suspansul, ar trebui ca acolo să ajungă Tsitsipas, nu Khachanov. Nici grecul nu-mi inspira mare încredere ca anti-Djokovic, dar adevărul e că a progresat mult la rever, poate sta în raliuri contra celor cu două mâini fără acele rame supărătoare. La fel și la mental, căci tactic era bun și înainte, dar acum pare că nu se mai lasă deraiat când jocul nu merge conform planului. Cu Lehecka și-a țesut plasa răbdător, cu Khacheanov va fi ceva mai greu, însă calapodul e același.