La final de an şi la început de an nou se trag concluzii şi se exprima speranţe, fiinţaumană având aproape mereu şi în orice context dorinţa de a-i fi mâine mai bine decât ieri. Privind la anul tocmai scurs, sunt tentat să îl consider unul cu adevărat excepţional pentru sportul românesc, o mână de mari performeri aducându-ne un snop de reuşite la care jur că eu nu mi-aş fi imaginat că mai sunt posibile, după toboganul pe care mai toate sporturile o luaseră la vale. În vârful suprem se plasează omuleţul devenit cel mai rapid înotător din istorie, David Popovici, devenit şi campion, şi recordman mondial, pe mai multe distanţe în stilul liber şi care, dată fiind vârsta să fragedă, cu siguranţă că mai are de adus multe şi mari bucurii în sufletele românilor. Vin apoi sporturile celelalte din ape: canotaj, caiac, canoe, care tind să redevină ceea ce erau cândva pentru noi, adică un fel de monopol românesc, explicabil pe vremuri prin prezența în loturi a oamenilor Deltei, aproape de neexplicat acum (dar cu atât mai frumos!) când majoritatea sportivilor medaliaţi cu aur la Olimpiadă, la Mondiale şi la Europene vin din judeţele Suceava şi Botoşani. Nu-mi spuneţi că performanţele lor se leagă de Siret ori de Prut, că nu ţine. Pare mai degrabă vorba de pasiune şi de muncă, şi iar muncă. Există şi un sport cu mingea unde să văd semne de revenire în elită: handbalul. La feminin, am convingerea că Rapid şi CSM vor ajunge în final four în Champions' League, ba chiar le visez disputând finalaîntre ele. Şi băieții dau semne de resuscitare, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Mi-aş dori ca anul tocmai început să ne confirme toate aceste salturi calitative, iar dacă şi gimnastică feminină şi-ar regăsi drumul spre marea performanţă, aproape că putem fi fericiţi. N-am zis nimic despre tenisul feminin. Chiar că nu ştiu ce urmează, dar parcă mai degrabă nu se aratămari reuşite. Am uitat ceva? Aaaa, fotbalul? Care fotbal?