După debutul fals al Argentinei, întrebam aici dacă aceasta mai putea să repete istoria din 1990, când claca în primul meci, în fața Camerunului, dar ajungea în finală, pe care o pierdea ”dintr-un penalty mincinos”. Răspunsul a fost: ”Greu de crezut. În echipa aia era Maradona, suflet și spirit, osmoza geniului cu luptătorul din tranșee. Acum e Messi, geniul vremurilor sale, <<aitistul>>”. Ei bine, iată că ”aitistul” Messi a coborât și el în tranșeele de la mijlocul terenului, a muncit, a alergat, a pasat, a marcat. S-a mai menajat doar când scorul îi permitea, cum a fost la 2-0 cu Croația, și doar pentru a erupe apoi în lupta aia corp la corp cu fundașul croat, din care a ieșit la lumină pentru a-l face și mai mare pe Alvarez. Dar apropo de penalty mincinos, unii așa l-au considerat și pe cel din care Argentina a deschis scorul. Părerea mea e că nu a fost nici măcar la limită, Orsato ar fi fost chemat sigur la ecranul VAR dacă nu-l dădea. Când contactul este indubitabil, mai trebuie îndeplinită una din aceste două condiții: intenție sau ratarea balonului. Livakovic a bifat-o pe a doua. Trec peste subiectivitatea firească din tabăra croată, ajungând la acei foști fotbaliști englezi care, într-un studio tv, declarau la unison că nu ar fi fost penalty pentru că Livakovic ar fi stat pe loc. Premisă falsă, pentru că de fapt portarul croat a ieșit la blocaj și s-a înfipt în fața lui Alvarez prea aproape și deci prea târziu pentru a mai putea fi evitat contactul. Salvarea lui ar fi fost să atingă măcar balonul. Am văzut grămezi de lovituri de la 11 metri la care contactul putea fi evitat de jucătorul aflat în atac, dar acesta nu o face pentru că... își urmărește interesul. Iar Alvarez nici măcar de asta nu e ”vinovat”, nu putea să-l mai evite pe Livakovic. Trecând mai departe, Alvarez a mai înscris de două ori, teoretic din pasele lui Messi, deși eu aș spune în medie din pasele lui Messi! La primul său gol pasa are o influență minoră la o cursă din propriul teren, poate de 5%, restul făcându-l Alvarez, care a spart apărarea croată ca un berbec, cu norocul acela uluitor rezervat celor care cred nebunește în șansa lor. În schimb, la celălalt gol, pasa face cam 90%. Dar Alvarez s-a achitat cu brio de restul de 10%, fără de care totul era în van. Ca să fac legătura cu adversarul din finală, Dembélé n-a fost în stare să facă acel 10% pentru un 4-0 al Barcelonei cu Liverpool (2019), atunci când Messi i-a oferit mingea pe tavă, practic momentul 0 al remontadei lui Klopp&Co. Iar dacă faza primului gol al lui Alvarez a fost numită ”porcărie” și ”întâmplare tălâmbă” de un pseudocomentator de fotbal, iată că francezii au trecut pe marocani din două devieri la primul gol și din alta la al doilea! Dar poate spune cineva că Franța nu merită să fie în finală? Duminică, orice jucător, inclusiv Messi și Mbappé, superstaruri la PSG, ar da orice pentru o porcărie de gol, pentru o întâmplare tălâmbă care să le aducă trofeul suprem.