Doru POPOVICI

Patru meciuri mai avem din acest Campionat Mondial de Fotbal ale cărui principale caracteristici, din ceea ce am văzut până acum, ar fi căsurprizele s-au întins peste ceea ce prevedeam atât eu, cât şi specialiştii adevăraţi, analiştii de prin studiouri TV şi de la publicaţiile cele mai reputate, precum şi că mai mult s-a plâns decât s-a ţopăit de fericire, imaginile cele mai mediatizate fiind cu un Neymar distrus psihic după eliminarea Braziliei, cu un Ronaldo zguduindu-se în hohote după ratarea ultimei şanse de a deveni campion mondial, precum şi cu Harry Kane încercând să priceapă de ce mingea aia şutatăde el de pe punctul de la 11 metri, în loc de a intra în aţe, s-a plasat pe o orbită circumterestră! Realizarea sa a fost "salutată" de un alt mare fotbalist britanic, Alan Shearer, cu tradiţionalul "Fuck!" pe facebook. Fericitele supravieţuitoare, în număr de 4, îşi încep de astăzi bătăliile decisive pentru trofeu, logica elementară (care însă a fost sfidatăcu regularitate încă de la începutul turneului) indicând că nu prea am avea de ce să ne gândim la o finală Maroc - Croaţia, şi că e de aşteptat (ba şi de dorit, zic eu) una între celelalte două semifinaliste, Franţa şi Argentina. Dar, aşa cum Maroc a eliminat şi a tot eliminat echipe tot una şi una, zău că n-ar fi chiar mare mirare să o vedem bătând şi campioana mondială, dar cum zicea bancul ăla vechi cu trecerea SUA la comunism, ar fi păcat! O posibilă victorie a Marocului azi, şi apoi în finală, ne-ar sili să redefinim conceptul de "fotbal", chestie la care zău că nu ne-am pricepe chiar toţi, ci poate doar dl Dan Petrecu, a cărui gândire tactică este identică cu mizeria de (anti)fotbal de căcănari pe care îl practică şi Maroc.