Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
... dar până la urmă tot crapă! E vorba despre mult mediatizatele prestații-surprizăale unora dintre echipele prezente la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal, cotate iniţial cu zero şanse de a ieşi din grupe, dar care au reuşit finalmente să ocupe unul din primele locuri în grupele lor, ceea ce le-a permis accesul în fazele superioare ale competiţiei. Se pot aduce argumente în toate direcţiile, de la ambiţia echipelor "mici" de a da o replică de o consistență cât mai notabilă,până la tratarea lor cu superioritate de către cele considerate superioare, situaţie în care un avantaj de un gol devine greu de recuperat dacă cei "tari" nu sunt băgaţi în priză de la început. Se adăugă, aşa cum am spus în numeroase rânduri chiar în rubrica asta, starea de oboseală a pieselor grele din angrenajul echipelor puternice, fotbalişti care au dus în spate o primă parte a sezonului,extrem de solicitantăprin aglomerarea etapelor de campionat, de cupe naţionale şi de cupe continentale. S-a ajuns astfel să vedem plecând acasă mari favorite (unele chiar etern favorite, cum e cazul Germaniei), iar în faza următoare să promoveze canguri şi cowboys! E doar o glumă, nu desconsiderare, însă prima zi a optimilor de finală este cea care mi-a sugerat titlul de azi, în ideea că şi dacă din ambiţie şi din condiţie fizică se mai produc surprize, vine totuşi momentul scadentei, acela în care intră în discuţie chiar ştiinţa fotbalului. În meciul cu Olanda, fotbaliştii din SUA au dominat, au avut ocazii, au dat tot ce puteau, însă mingea... poposea tot la ei în poartă! Dincolo, Argentina a jucat prost, n-a arătat mai nimic în prima parte, însă... la ei joacă,totuşi,Messi! A avut o sclipire de geniu şi a cam încheiat treaba. După 2-0, australienii au venit tăvălug, au şi înscris pentru 1-2, însă când să egaleze, chiar în ultima secundă a ultimului minut de prelungiri, n-a fost să fie! Adică vine momentul când ambiţia, elanul, vigoarea, spiritul de sacrificiu, nu mai sunt suficiente. Ar mai trebui şi ştiinţă, care însă e, toată, în partea cealaltă!
