Doru POPOVICI

Cabuni români ce ne aflăm, crescuți în spiritul strigăturilor din galerie, dintre care aia dedicată arbitrilor ("Ho-țiii!, ho-țiii!") pare de-a dreptul o revărsare de tandrețe prin comparație cu cele adresate, de pildă, lui Dinamo (inclusiv în meciurile în care nu juca Dinamo, vămai amintiți?), nu putem să nu conștientizăm că zicerile din popor sunt cel mai adesea bazate pe realitate. Așadar, chiar dacă e un fel de alint, chestia cu hoții își are rădăcini în relația de multe zeci de ani dintre păgubiții care joacă și veșnic câștigătorii dotați cu fluiere și fanioane. Un număr consistent de ani ne-am autosugestionat că odată cu introducerea VAR și la noi (amânată într-o demență, iar acum e limpede și de ce!), vom diminua numărul de tâlhării comise de "cavalerii dreptății" (cumva un sinonim pentru "ho-țiii"!) și vom asista la campionate cât de cât mai curate, cu ierarhii stabilite din șut, nu din fluier. Spuneam că e limpede de ce am amânat atât de mult acceptarea VAR, practic până ne-a obligat UEFA: fiindcă am vrut să vedem cum procedează tâlharii din alte campionate, pentru a merge la sigur cu hoțiile noastre. În ultima etapă, printre alte atrocități, am văzut un penalty năucitor: atacantul ajunge la minge în careu înaintea fundașului, înțeapă puțin  mingea pe care fundașul, lansat, nu o mai găsește cu voleul, în schimb îl plesnește pe atacant la jumătatea tibiei, de-l dăgrămadă instantaneu! Se pune doar problema cartonașului, dar cam 98% erau șanse de roșu! Golanul cu fluier se uităcacurcă-n lemne, de la vreo 4-5 metri distanță, și face semn cajocul să continue! Pare un vis. Un coșmar, adică. Îmi zic că intervine VAR, că de aia îl avem. Și, da, intervine! În sensul că validează golănia și nu vede penalty. E clar: înainte costa atât ca să-ți asiguri ce voiai: un penalty, un egal, chiar o victorie. Acum, cu încă doi mânjiți ajunși VAR, e clar că tarifele au crescut.