Doru POPOVICI

Inițial întâmplător, apoi cu intenție, după aia de draci, iar ultimul cu nedumerire! Așa am urmărit eu meciurile Naționalei feminine de handbal la Campionatul European, aflat în plină desfășurare, dar din nefericire fără ca echipa noastră să intre în calculul pentru medalii, în ciuda declarațiilor patologic de optimiste atât ale oficialilor, cât și ale comentatorilor de la Digi, postul care transmite atrocitatea. Pentru cei care ați avut lucruri mai importante de făcut decât să le priviți pe fetele astea, ar trebui să știți că în primul meci, de care uitasem, dar am dat întâmplător peste el chiar când începea, deși Olanda pornea net favorită (la casele de pariuri, victoria Olandei avea cota de 1,30, iar a României 5,70!), totuși fetele noastre au rezistat, ba au și condus de vreo două ori, finalul fiind absolut incandescent și, camai mereu, pierdut de românce. Diferența aia (eternă!) de 1 gol în favoarea adversarelor se produce nu pe teren, ci în cap! Iar acest meci, concret, s-a pierdut în capul Cristinei Neagu, care dădea impresia că vedea pentru prima dată în viațăminge, teren, public și mai ales porți, în care vreo jumătate de meci n-a băgat nicio minge din nu mai știu câte șuturi! Zău că n-am dormit de draci în noaptea aia! Meciul următor, o rușine fără egal, l-am pierdut la vreo 14 goluri diferență. Și ce dacă adversar era Franța!? Decisivul pentru calificare l-am jucat cu o împiedicătură, ajunsă acolo doar cagazdă, Macedonia. Am bătut-o, dar după ce o repriză iar ne-am chinuit, iar n-am jucat nimic. Ajunsă în "grupa mare", România a produs în sfârșit o victorie mare, cu Spania: muncită, scrâșnită, dar absolut încântătoare, printr-un gol chiar în ultima secundă, urmare unui șut demențial al Biancăi Bazaliu (de pe la vreo 15 metri) care a propulsat mingea cu 114 km/oră! Totul a fost și este pur românesc: am reușit cel mai spectaculos gol al turneului, am obținut victoria în ultima secundă, dar am jucat și cel mai prost meci (cel cu Franța) imaginabil. Una peste alta, nu putem merge mai departe, oricâte iluzii ne-am face. Principalul motiv este acela că antrenorul și Cristina Neagu nu înțeleg că ea nu mai este cea mai bună jucătoare din lume.