Barcelona s-a prăbușit în mai puțin de o lună. De fapt, luna asta, octombrie, i-a ajustat toate ambițiile. N-am inclus aici înfrângerea de la Muenchen, care s-a petrecut în septembrie, căci acel rezultat a conținut o doză serioasă de hazard. Lewandowski a ratat atunci niște ocazii rarisime, cum nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost îmbrăcat cu celălalt tricou. Era prima înfrângere a Barcelonei din noul sezon, dar pe fondul unui joc bun, care lăsa loc revanșei de pe Camp Nou. A venit însă seria din octombrie, cu înfrângere și egal cu Inter în Liga Campionilor, rezultate care au scos-o virtual din această competiție, apoi corecția de pe Bernabeu, în El Clasico, echivalentă cu rocada în fruntea clasamentului în favoarea Realului. Iar acest 0-3 cu Bayern a pus capac. Adică iei cel mai bun jucător de la Bayern, legitimul Balon de Aur din 2020, când nu s-a acordat, iar când dai iarăși peste bavarezi, te căsăpesc și în condițiile astea?! Xavi se va agăța de sezonul intern, în ideea că Realul va fi afectat de lupta pe două fronturi, în timp ce catalanii vor folosi trupă de rodaj în Liga Europa, doar în fazele ultime dacă va fi cazul, urmând a intra consacrații. Deși aici e o linie subțire de demarcație, nu mai știi cine merită să fie titular la Barcelona.
Dar nu numai Barcelona a luat-o la vale, ci și fotbalul spaniol la nivel de club. A rămas Real Madrid, tot ea, echipa logodită cu Liga Campionilor, să apare onoarea celor din La Liga. Chiar așa, în stilul Ancelotti, cu înfrângeri aproape programate, cum a fost aceasta de la Leipzig. Celelalte perdante sunt Sevilla, previzibil, și Atletico. Prima e o umbră a clubului din ultimii ani, abia a bifat o primă victorie, de spălare a rușinii, cu Copenhaga, dar punctul smuls de Dortmund lui City i-a răpit orice șansă matematică. În schimb, echipa lui Simeone a bătut ficțiunea cu felul în care și-a luat adio de la Liga Campionilor! Când arbitrul a fluierat finalul meciului, la 2-2 cu Leverkusen, Simeone se și pregătea s-o zbughească la vestiar, ca de obicei, când l-a văzut pe central cu mâna la cască și a început să ceară și el ceva, orice! VAR-ul a exhibat un henț, iar fluierul de final a fost revocat, căci penalty-urile se execută obligatoriu. Numai că blestemul care a însoțit această echipă în LC a lovit devreme, n-a mai așteptat până în finală: portarul respinge un prim șut, apoi e rândul transversalei să respingă, după care al treilea șut este respins de... executantul loviturii inițiale, Carrasco!!! Așa ceva nu există.