Gabriel MANȚĂ

Un fost coleg de facultate, argeșean stabilit ”la Sfântu”, adică la Sfântu Gheorghe de Covasna, îmi povestea în primăvară că a devenit o obișnuință pentru el prezența pe stadion la meciurile lui Sepsi. Mai departe, am reținut din povestea lui că s-a bucurat cu adevărat de fotbal la meciul cu ”ai lui Hagi”. Fusese și la meciurile cu campioana CFR, cu FCSB și Craiova, dar toate astea veniseră să-și ia punctele indiferent cum, în timp ce Farul jucase fotbal. Poate de-aia a și pierdut la o Sepsi mediocră anul trecut, dar iată că anul ăsta fotbalul prestat de băieții lui Hagi aduce și puncte, multe puncte. Așa că, vineri seară, nu puteam scăpa derby-ul de clasament dintre locul 2 și locul 1! Farul și-ar fi păstrat statutul de lider și după această ultimă etapă a turului din sezonul regulat, dată fiind diferența de 5 puncte față de Rapid, însă punctul câștigat în Giulești i-a asigurat ceva încă și mai prețios, chiar dacă la nivel simbolic: statutul de campioană de toamnă! Doar CFR, în condițiile în care ar fi învins în toate meciurile rămase (deci inclusiv aseară, cu U Cluj, inclusiv restanțele cu Hermannstadt și FCSB din deplasare), ar mai putea ajunge la același număr de puncte cu Farul, dar și având de recuperat o diferență de golaveraj de 8 goluri, ceea ce ar însemna ca echipa lui Dan Petrescu să bată cu 3-0 în fiecare în tustrele meciurile pomenite! O utopie, astfel că afirmația e cât se poate de asumată (să nu uităm că Farul are și avantajul rezultatului direct cu CFR, câștigând cu 3-1 la Cluj-Napoca!).

Revenind la meciul din Giulești, am ajuns la vorba colegului meu, am văzut fotbal. A fost și ”vina” gazdelor, fără îndoială, care poate ar fi meritat mai mult, cu cele două bare și golul anulat de VAR pentru un henț conjunctural. Chiar și așa, dacă Rapidul avea un vârf mai inspirat, mai fâșneț, în locul lui Luckassen, cred că ar fi câștigat. Dar Farul a făcut față presiunii cu demnitate de lider, arătându-se periculoasă în atac de câte ori i s-a ivit ocazia. Cel mai important pentru mine, ”ai lui Hagi” n-au tras de timp, nu s-au tăvălit pe jos, ba chiar pe final Aioani a repus instant o minge pentru a încerca declanșarea unui contraatac. Ăsta e spiritul jocului! N-aș fi putut petrece seara de vineri mai plăcut decât pe Giulești.