Gabriel MANȚĂ

Știi că iubitorii de fotbal au fost multă vreme împărțiți între Ronaldo și Messi, de aceea nu era prea comod ca ziarist să-l critici pe unul dintre cei doi, îți puneai în cap jumătate dintre suporteri. Desigur, așa se făcea și traficul în online, clicul să trăiască! În timp ce ”Puricele” Messi, mai tânăr cu 2 ani, contează încă în fotbalul continental la cel mai înalt nivel, fiind titular incontestabil la PSG, Ronaldo a nimerit (sau poate a provocat) o conjunctură nefavorabilă cu care nu știe să se descurce. N-a fost învățat cu așa ceva. Manchester United a fost prima echipă la care ne-a furat ochii la începutul anilor 2000, dar e și cea la care acum își trăiește frustrările. Ar fi păcat ca acestea să arunce niște umbre nemeritate peste cariera sa. Că este prea centrat pe persoana proprie nu e o noutate, de aceea i-a fost greu să accepte succesiunea asta de insuccese, rămânerea echipei în afara Ligii Campionilor, niciun club abonat la LC dispus să facă eforturi pentru a-l avea, trezindu-se astfel prizonier la ManU, ba mai mult... rezervă! Nu-i place nici când e titular și e schimbat, iar când nici măcar nu e introdus de pe bancă, pleacă la vestiare înainte ca arbitrul să fluiere, stârnind împotriva sa o grămadă de comentarii negative, și nu de la oricine. Eu mă gândesc că poate n-a fost o sfidare, ci o încercare de a evita scenariul în care lui ten Haag i s-ar fi năzărit să-l bage în minutele de prelungire pentru a trage de timp! Oricum, pe adevăratul CR7 cred și sper că îl vom vedea cu Portugalia la Cupa Mondială. Acolo e bun național, intangibil, are 117 goluri și aproape sigur foamea sa de recorduri personale va fi ostoită când va atinge uluitoarea cifră de 200 meciuri la națională. Momentan are 191.

Țin să vă spun că rândurile de mai sus le-am scris în timp ce urmăream splituit pe site-ul ziarului (inspirată inițiativă!) Balul Bobocilor de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, ceea ce mi-a cam afectat randamentul, adică am cam întârziat cu predarea materialului. Dar ce frumoși și talentați copii am văzut, boboci sau elevi mai mari deopotrivă! Puștiul care a făcut stand-up mi-a amintit că am scris un singur articol la viața mea despre sportul național, oina, chiar o să-l caut prin arhivă. Dar la un moment dat a căzut netul și n-am apucat să văd dacă pegasul ăla cu șa lungă a fost doar decor sau a făcut cineva acrobații cu el, că știu ”de pe vremea mea” că se preta la așa ceva.