Doru POPOVICI

Cred că e lesne de observat că de o vreme încoace am făcut o fixație pentru câteva personaje din cele care au nu doar o prezență aproape continuă pe ecrane, în discuții, în articole, în comentarii, dar a căror atitudine este dintre cele care, cu o vorbă din popor, pot fi definite astfel: "cer palme". Ăștia sunt alde Burleanu, Stoichița, Iordănescu, ăsta din urmă la egalitate cu celălalt mare favorit al meu (ca subiect de articole!) Dan Petrescu. Există însă și ceva care îi deosebește fundamental: tipul de reacție în fața întrebărilor presei. În timp ce ăla de-l cheamă cape tac'su (am stabilit că asta e singura sa calitate!) este ponderat, aparent calm și răbdător, răspunzând însă numai ce știe el, indiferent ce întrebare i s-ar pune (ceea ce îl recomandă pentru o carieră politică de tip Iliescu!), ăstălalt se dedăla istericale atât pe marginea terenului, ceea ce e cumva logic și scuzabil, cât și (sau mai ales) atunci când se aflăîn fața presei. Pe care, e limpede, face tot ce ține de el spre a o evita. Sunt însă obligatoriile conferințe de presă unde derbedeul se repede din start la ziariști, înainte chiar caprimul dintre ei să-și fi terminat prima întrebare. Înainte de ultima etapă de campionat, în care CFR avea să joace exact cât... n-a jucat nici la Praga (unde proverbiala-i baftă porcească l-a mai ajutat o dată), Petrescu s-a repezit în ziariști, mârâind că lor nu le convine nimic, niciodată, și că de ce îl întreabă de frumusețea jocului, din moment ce el a adus 3 puncte pentru țară, pentru fotbalul românesc,pentru etc. După meciul de la Arad, a mai urlat o dată, ca să nu-și iasă din mână! De ce? Ete-așa! În mod evident, băiatul ăsta stă rău cu nervii, și zău că s-ar cuveni introdus și la antrenori un control psihologic/psihiatric, măcar anual. Cât privește performanțele în sine, de bine ce tot aduce Petrescu cu echipele lui puncte pentru țară, am ajuns să nu mai avem loc decât în Conference League, șiacolo numai toamna! Face cineva pariu că CFR nu trece de grupă nici anul ăsta?