În timp ce mă pregăteam să scriu această rubrică, la Digi 1 se desfăşoară una din nenumăratele şi nesfârşitele emisiuni de comentarii şi de analize pe probleme de fotbal. În studio se află oameni competenţi alături de Radu Naum. Sunt fotbalişti cu prezenţe multe şi importante la echipa Naţională în vremurile în care nu doar că nu ne era ruşine cu ea, dar care ne scotea în stradă în momente (dese!) de mare bucurie. La telefon, alţi oameni de fotbal care chiar spun lucruri de interes... despre nimic! Şi, ceea ce e cu adevărat grav, despre... nimeni! Se folosesc sintagme de mare adâncime, precum "rafinament tactic", "mental coaching", "rol determinant", raportate însă la un număr de forme de viaţă presupus umană, ale căror conexiuni cu domeniul în speţă (fotbalul!) par cu totul întâmplătoare şi mai ales nedorite! Se vorbeşte acolo despre un anume Octavian Popescu de la Steaua, un copil (mai mult după apucături decât din acte!) al cărui talent supraevaluat (din interes comercial desigur) s-a vădit a fi doar un abur cu care a fost învăluit ori o vopsea pentru a păcăli fraierii de cumpărători ulteriori. Între ce zicea Becali când a pus botu' şi a dat banu', cu totul nejustificat, şi realitatea de pe gazon distanţa e cosmică. Şi, vă rog frumos, nu mă luaţi şi dv cu chestii de doi bani juma' precum "e încă tânăr", "n-are experienţă", "să se mai rodeze" şi alte bazaconii d'astea! Ăsta, "copilul", are deja 20 de ani, vârsta la care Messi mânca nori la club şi la naţională, la fel şi M'Bappe, care avea şi titlul mondial câştigat de ceva vreme! La noi, până ce ăla "născut talent" n-apucă să se şi boşorogească pe iarbă, nu ne dăm seama că el e de mult "mort speranţă", dacă tot ne dăm în vorbe adânci cu iz de metaforă. Popescu ăsta nu se numără printre cei lăsaţi acasă pentru meciul de azi din Danemarca, ba am impresia că antrenorul îi va agăţa de braţ şi banderola de căpitan, cumva pe principiul că "o fi el doar un copil, ba şi năuc pe deasupra, dar oricum e cel mai bun din lot". Dacă e chiar aşa, atunci aoleuuuu! Clar e doar faptul că Becali îi cumpără la bucată şi îi debarcă la kil.