Doru POPOVICI

Apropierea Campionatului Mondial de Fotbal (luna viitoare, pe 20, deja urmărim meciul de deschidere, Qatar - Ecuador) începe să-şi arate colţii: competiţiile interne se înghesuie, cupele europene aproape că n-au pauză, ca să nu mai vorbim de meciurile echipelor naţionale care au ajuns să se desfăşoare în reprize de câte 6 - 10 zile, astfel încât săptămâna trecută şi cea în curs ne-au adus în ecrane parcă 44 de meciuri între reprezentativele europene în cadrul balamucului numit Nations' League, tot ce mai lipsea pentru că fotbaliştii cei mai buni să nu mai aibă parte de niciun fel de vacanţă, iar odihnaîntre meciuri să înlocuiască ceea ce altădată erau antrenamentele obişnuite. Am văzut fotbalişti şi antrenori încercând să explice că şedinţele tactice au loc în avion, în timpul deplasărilor, iar înlocuirile din timpul partidelor se fac nu pentru a schimba tactica, ci pentru a încerca salvarea fotbaliştilor importanţi de la accidentările provocate de suprasolicitare. Sunt câteva nume, precum M'Bappe, Lewandowski ori Halland, a căror absenţă de pe teren înseamnă aproape automat diminuarea sau chiar anularea şanselor de victorie aleechipei fiecăruia dintreei, fie cea de club, fie cea naţională. Ei nu numai că joacă meci de meci, dar înscriu de fiecare dată, ca nişte veritabile maşini de marcat goluri. Mă întreb care este limita fizică a fiecăruia dintre ei şi dacă forma fabuloasă pe care o aratăde la deschiderea sezonului încoace îi va ţine până la Mondial. I-aţi văzut, sunt sigur, cum la fel de sigur sunt că i-aţi privit şi pe letargicii noştri, ăştia care se prefac fotbalişti, şi care mai mult parazitează decât joacă. Printre explicaţiile absolut năucitoare ale prestaţiilor de tot râsul ale echipelor noastre, la loc de cinste figurează aia că "Sunt obosiţi"! Cum naiba or reuşi ăia să joace cademenţii meci de meci şi să nu obosească totuşi mai deloc, iar ăştia să obosească mai mult privind decât alergând? Singura explicaţie cât de cât plauzibilă ar fi ca ăştia se nasc gata obosiţi.