Gabriel MANȚĂ

Alcaraz a câștigat US Open, a devenit cel mai tânăr Număr 1 din istoria tenisului, iar toate epitetele și elogiile din lume s-au năpustit asupra lui. Nici n-avea cum să se întâmple altfel. Deja unii fac o paralelă cu ce i s-a întâmplat Emmei Răducanu. Nu e cazul. Emma a apărut din neantul calificărilor, pe când Alcaraz era în Top 5, avea titluri câștigate, inclusiv de Masters. Deja se făceau proiecții pentru cariera lui, despre câte titluri de Grand Slam va câștiga. Ceea ce s-a întâmplat la New York a venit doar ca o primă confirmare. Desigur, triumful de pe tărâm american nu l-a transformat pe Alcaraz în invincibil. Sinner îl bătuse de două ori, chiar și Musetti a făcut-o vara asta, într-o finală. Sinner era cât pe ce să o facă și acum, a fost la o minge distanță. Și acum, în finală, n-a lipsit mult ca Ruud să conducă 2-1 la seturi, dar ce temerar a salvat junele spaniol cele două mingi de set! La plasă, fără teamă, cu încredere nețărmurită, dar și cu educația, cred, că așa se face, mai bine pierzi pe atac decât fricos, în tranșee. Și mai e ceva cu băiatul ăsta, îi place să câștige epic, să fie dus la limită, parcă așa simte că trăiește. Îmi voi aminti mereu faza asta... Ruud trimite o dreaptă agresivă și urcă în urma ei. Putea câștiga deja punctul, mulți n-ar fi trecut mingea aia înapoi, peste fileu. Nu și Alcaraz, dar Ruud era acolo cu voleul, trimițând în partea cealaltă. Sprint, contorsiune, iar minge înapoi, iar voleu spre colțul opus, în exterior. Alcaraz se teleportează cumva, ajunge dincolo de culoarul de dublu și trimite un passing ca din levitație, după care se lasă pe burtă, cu capul ridicat în urmărirea mingii. Aceasta aterizează la vreo două palme pe culoarul de dublu... Publicul era în delir, fanii lui holbau ochii și se luau cu mâinile de cap, doar Alcaraz a privit spre echipa lui și a zâmbit larg: se bucura și de punctul ăsta pierdut! Pentru asta e tenisul. La el e invers decât la alții, teme-te dacă a înșirat meciurile de 5 seturi în care a alergat ca nebunul, abia a început să-i placă. A câștigat în 3 seturi? Ai o șansă, e plictisit, nu s-a bucurat.

Ar fi nedrept să închei fără două vorbe și despre Ruud. E totuși Numărul 2. A fost bun, neașteptat de bun, inteligent, rezistent. Tot turneul. Era obișnuit ca el să se miște mai bine decât adversarul (ați văzut la câte scurte ale lui Alcaraz a ajuns?), însă cu năluca nu te pui. Printre toți băieții ăștia ca brazii, sper ca ”banalul” Ruud să câștige un GS, când se vor alinia planetele.