Doru POPOVICI

Indiscutabil că momentul încheierii unei cariere sportive este unul greu, mai ales pentru aceia care au avut performanţe notabile şi o activitate înşiratăpe mulţi ani, uneori chiar decenii. În principiu, mai toată lumea e de acord că ideal ar fi să te retragi în plină glorie sau măcar cât eşti încă în formă, astfel încât lumea să-ţi regrete retragerea, în loc să înceapă să se întrebe, şi să te întrebe, până la ce vârstă ţi-ai propus să practici sportul respectiv şi dacă nu ar fi mai profitabil şi mai rezonabil să dedici ceva timp suplimentar creşterii nepoţilor. Istoria sportului e plină de exemple de sportivi, adesea dintre cei mari de tot, care au tot amânat momentul renunţării la carierăpână când au ajuns chiar să se umple de ridicol. Publicul e adesea necruţător, iar erorile, adesea gafele monumentale produse de veterani au fost taxate infinit mai aspru decât cele poate şi mai grave ale sportivilor tineri. Măuit cu durere la Serena Williams, o jucătoare de tenis fără egal, care toooot trage de timp, deşi e clar că momentul retragerii a venit de ceva vreme. Ce face ea acum e doar o agonie, dureroasă şi pentru ea, şi pentru cei care am admirat-o. Deja mă doare sufletul gândindu-mă că Federer, cel mai elegant sportiv din întreaga istorie a sportului, nu doar a tenisului, probabil va traversa şi el momente de cumpănă. Eram însă la tenis feminin. Fetele noastre au plecat grăbite rău de la USOpen, ultimul turneu de Grand Slam al sezonului, deşi rezultatele din restul anului parcă ne dădeau ceva speranţe. Simona s-a cărat prima, pierzând din primul tur. Sorana şi Irina, în următorul. Nu vorbesc de Gabi Ruse sau Jaqueline Cristian, că nu-s din acelaşi clip, nici caperformanţe, nici ca vârstă. Aşadar, mie mi se pare că fetele alea 3 au obosit. În primul rând psihic. Şi că până să începem să le întrebăm de nepoţei, ar face bine să se gândească la copii.