Simona Halep a părăsit US Open mai repede decât Serena Williams, cam așa ar putea să sune știrea. Meciul cu Daria Snegur a fost ciudat, am văzut asta cu toții, dar el s-a jucat și mai înainte. Simona câștigase un turneu major, ceva aproape neașteptat, dar nu cumva trebuia să interpretăm asta pe invers? A urmat retragerea clasică la următorul, pentru a fi odihnită la New York, numai că a fost prea odihnită, adică fără jocuri în picioare, în timp ce adversara ei disputase trei jocuri în calificări, simțea terenul și mingea. Și ce dacă lovea ciudat forehandul, Medvedev n-o face la fel? Dar oricât de bine ar fi jucat ucraineanca Daria Snigur, soarta meciului a stat în racheta Simonei. Sau mai degrabă în capul ei. S-a confirmat faptul că îmbunătățirea serviciului cu Mouratoglu e o iluzie, el merge doar cu combustibilul numit încredere. Ori luni seară procentajele de reușită pe ambele servicii au fost ridicole. Remarca mea este că Simona nu și-a putut reține o anumită țâfnă că puștoaica aia nu se lasă și nu se lasă. La un moment dat, în setul 2, Simona a câștigat două mingi la rând cu banda fileului și nu și-a cerut deloc scuze, nici n-a privit spre adversară! Nu erau semne bune, iar temerile au prins contur în decisiv. În primul rând, Simona nu trebuia să scape game-ul doi, cu care ar fi egalat la 1. A avut minge pentru a face acest lucru, dar s-a trezit cu 0-2 și mintea a început să lucreze în pagubă, până la 1-5. Însă Simona mai câștigase întorcând de la acest scor. Cele două mingi de meci salvate păreau să confirme remontada. S-a dus doar până la 4-5 și 30-0, după care a irosit totul cu greșeli ușoare, dar și cu o inexplicabilă alegere de a ataca fileul la începutul unui schimb. Simona, care nu pune scurte și nu vine la fileu nechemată, ataca acum plasa! A fost pasată cu lejeritate și deja se poate gândi unde-și serbează cei 31 de ani.
Au fost doi cavaleri care n-au lăsat-o singură pe Simona, asigurându-i o companie aleasă: Tsistsipas (#4) și Fritz (#10) au ieșit și ei din primul tur!