Doru POPOVICI

Trebuie să vă depăn întreaga poveste, cu toate amănuntele. Începând de joia trecută şi până duminică am fost plecat la Câmpina, oraşul meu natal şi locul unde am jucat 11 ani fotbal la Poiana Câmpina (echipădispărută acum, dar care în anii '60 şi '70 se bătea mereu la promovare în Divizia A, nereuşind-o însă niciodată). Stadionul fiind lângă gară, până în oraş şoferul mi-a depănat evenimentele la zi, asta însemnând că Poiana a dispărut şi ca nume, acum jucând la nivel de judeţ două echipe, una privată şi una susţinută de Consiliul Local (parcă am mai văzut d-astea!), cu obiectivul de... a nu se desfiinţa! Căde promovat în Liga a III-a, nici gând! M-am cazat la Hotelul Muntenia, din vremea lui Ceauşescu, rămas aproape neschimbat (adică nici măcar așternuturile!, fiindcă pe unul din paturi am găsit un cearceaf care cred că de pe atunci era în duşmănie cu maşina de spălat), cumpărat în anii de după Revoluţie de domnii Ştefan Chitu (fostul multiplu campion naţional de motocros) şi... Mircea Sandu, adică "Naşu'". În asemenea condiţii, m-aş fi aşteptat ca în camere să fie plin de programe de sport la televizor. Când colo, nici urmă de Digi, nici Prima ori Look, ci doar Eurosport, că doar se ştie că românul e topit după ciclism, golf şi sărituri de la trambulină! Aşa că joi seară am ales soluţia extremă: terasa cu un televizor cu Digi, la care se aflau deja 3 tineri, pe la 22-25 de ani, culmea!, fani ai Craiovei, aşa că vă e clar că opţiunea a fost meciul ăla nenorocit, singurul cu echipăromâneascăeliminată. Am suferit alături de băieţii ăia, la urmă am mai băut o bere şi ne-am despărţit prieteni, mai ales că eu încercam să-i consolez, spunându-le că evorba de ghinion (deşi credeam cu totul altceva), la care cel mai patetic fan dintre ei mi-a spus că e doar prostie. Şi că prostia nu e ghinion.