Gabriel MANȚĂ

Iată că prin bunăvoința colegului de rubrică am și eu prilejul de a scrie la cald despre meciurile din Conferință, ba chiar despre alea decisive pentru calificarea în grupe. Am să încep cu Craiova, cea care ar fi meritat și totuși parcă nu să ajungă în toamna europeană. Să nu uităm cum s-a lepădat conducerea de Laszlo Balint, fără să-și asume nimeni numirea unui antrenor care nu știa nici măcar ce-i acela play-off, necum vreun meci european. Apoi, au fost episoadele cu cartonașul roșu luat la vestiar în tur, iar acum cu golul încasat subit după lovitura liberă de senzație a lui Rogulic. La centrările trimise de departe, dacă nu se trimite relativ razant, are posibilitatea să intervină și portarul, dar israelianul a executat exemplar, la fel fiind și lovitura de cap. Nimic de făcut aici. Dar când Ivan scapă singur cu portarul și nu-și asumă șutul cu stângul, întorcându-se și complicându-se până la irosire, aici da, se putea face mai mult. Se încearcă degeaba cu Ivan în centru, el nu e realizatorul acela în stare să dea goluri banale, urâte chiar, dar goluri. Totuși, Rădoi ar trebui să ia partea bună din această eliminare și să se concentreze pe campionat. Contracandidatele directe n-au loturi de două competiții, vor merge pe diminuarea pierderilor în campionat, ceva care să devină insignifiant la înjumătățire. Dar Craiova și chiar Rapidul ar putea da peste cap aceste calcule și avea 5-6-7 puncte avans înainte de play-off, care să le ofere fie și un mic avantaj ulterior.

Foarte puțin despre CFR, că atât a oferit și ea. Repriza a doua a fost oribil de privit, o incapacitate îngrijorătoare de a pune presiune pe cea mai slabă adversară dintre cele trei. Izbăvirea a venit în urma unei execuții personale, deci nimic care să indice strategie, tactică, știință. Dar marfarul CFR continuă să se miște. Bursucul mecanic pufnește mai tare decât locomotiva.

Într-un acces de sinceritate brutală, presa norvegiană scrisese că la București victoria lui Viking cu FCSB a fost ”un jaf”! Acum se plâng, pe bună dreptate, de penalty-ul acordat în minutul 90+2. Conștientizează probabil ce înseamnă un jaf adevărat. Deși avea nevoie de gol, la pauză Dică a mutat defensiv, iar ocaziile de gol practic dispar. Doar că, se știe, FCSB nu speră în minuni, se bazează pe ele. Aflat în lateralul careului de 16, Cordea încearcă să dea mingea pe lângă un adversar, rezultă un ”un-doi” involuntar cu acesta, își schimbă intenția și vine spre centru, de unde trimite un șut pe jos care intră în poartă printre picioarele portarului! E ceva mai mult unic decât rar, chiar voi încerca să identific la toate meciurile pe care le voi vedea în acest sezon, plus alea văzute în rezumat sau la știri, un gol încasat printre picioare de un portar aflat pe linia porții, la un șut din afara careului. Ei, și la ultima fază se arată cea de-a doua minune: apărut în careu, pe stânga, după o combinație remarcabilă în trei, Florinel Coman face și el schema cu un-doi-ul involuntar, apoi trimite o centrare pe care ne pregăteam s-o catalogăm ca greșită, numai că... Arbitrul (ungur, deci de-ăia de îi înjurăm pe unde îi prindem!) intervine și acordă un penalty pe care nu-l cerea nimeni, nici privitorii sau comentatorii, nici Becali de la palat cu-ale lui jilțuri puse unul pe sub altul! Alunecând excesiv pe sintetic, un norvegian îl atinsese pe Coman care a zbârnâit ca electrocutat și... lumea îl laudă, nu ca pe simulantul ăla de Haaland, care cică ar fi stricat bunătate de meci caritabil pe Camp Nou. Ca să fim bine înțeleși, consider că, dacă tot sunt greșeli în fotbal, e bine ca ele să fie și în favoarea noastră, doar că nu e cinstit să ne facem că nu le vedem.