A stârnit destulă vâlvă, în urmă cu vreo două săptămâni, absența domnului ministru al Sportului, Carol-Eduard Novak, de la festivitatea primirii la aeroportul Henri Coandă a delegației canotorilor romani care reușiseră o performanță realmente excepțională, aceea de a câștiga 5 medalii de aur și 3 de bronz la Campionatele Europene de Canotaj de la Munchen. Domnul ministru a fost atunci luat în colți de orice ziarist nevândut regimului actual, ba și de o sumă de sportivi care s-au simțit umiliți de a nu fi putut primi aceleași onoruri ca un alt mare campion, David Popovici. Eu însumi, în această pagină, dar și în alte locuri, l-am acuzat de nesimțire, fiindcă ce altceva este faptul de a nu te deranja să-i saluți pe cei pe care ai fost pus (pus, nu ales!) să îi servești, permanent și necondiționat, pe toată durata mandatului tău (deja exagerat de lungă!)? Atunci, a explicat cu un tupeu pe care nu i-l bănuisem, că... n-a fost invitat! Unde, nesimțitule? Că doar tu trebuia să-i inviți și să te ploconești în fața lor, și să-i premiezi, și să le faci toate mendrele, că așa fac miniștrii cu cei datorită cărora se aflăîn funcție! Am zis că a fost un accident, că o fi avut și el, catot omul, o zi mai proastă, și că va găsi un prilej de revanșă, de a se spăla de păcate. Iar prilejul s-a ivit zilele trecute, când alți campioni, dar și aceia de atunci, au fost premiați de premier, șeful nesimțitului de la Sport. Ei bine, nici măcar acum nesimțitul nu s-a învrednicit să apară, deși îmi vine greu să cred că avea nevoie de invitație pentru a se face văzut tocmai la... locul lui de muncă! Prilej cu care am constatat că nu e vorba numai de nesimțire, ci de-a dreptul de lipsăde caracter, pentru care nu există leac. Există însă o minimă datorie pe care trebuie să o îndeplinească șeful Guvernului: înlocuirea de urgență a individului.