În afară de Bursucu', pentru care absența exact din locurile unde l-ar obliga și regulile și bunul-simț să fie prezent e deja definitorie, ceilalți antrenori ai maimuțoilor care iar au oferit câte un program de stand-up comedy întregului continent s-au prezentat prompt în fața camerelor TV la finalul meciurilor și ne-au explicat, pe înțelesul nostru, cum împiedicații pe care ei cică îi antrenează sunt ca și calificați în grupele Conference League, în ciuda "reușitelor" în bloc de alaltăieri: 2 puncte din 9 posibile, bașca un joc și de râs, și de rahat. Cel mai marcat de ceea ce avea să urmeze la întâlnirea cu stăpânul era, evident, Dică. Avea o privire de om aflat în fata eșafodului, iar estimările alea cum că îl prinde sau nu Crăciunul pe banca FCSB cred că ar trebui refăcute: apucăacolo mustul de la sfârșit de septembrie? Eu zic că nu, dar mai vedem. Foarte mișto e cum ne explica domnia sa teoria dreptății: cică "era drept canoi să câștigăm", ceea ce e absolut corect. Problema care se ridică însă etapă de etapă, atât la intern, cât și în Europa este: cine mă-sa îi tot nedreptățește încontinuu? Mereu, ai lui Dicăși ai lui Petrescu (acum și ai lui Rădoi) pierd la niște echipe de nu contează unde, care pe întreaga desfășurare a partidei au câte "o jumătate de ocazie" din care adesea le dau... vreo 2-3 goluri! Domnilor antrenori români asta le pare nedrept, nu că tolomacii lor, chiar și când au câte 10 - 12 ocazii, nu sunt în stare să o bage măcar o dată în ațe! La ei "dreptate" ar fi ca mingea să intre singură, numai în poartaadversă, dacă neisprăviții din teren nu pot să o trimită nici când au poarta goală în față, caOlaru ăla pe care nici un om normal n-ar da 2 bani. L-ați văzut alaltăieri? La două atingeri se dădea o dată cu dosul de gazon, cerșind câte ceva. Asta-i tot ce poate amorțitu' pe care Becali îl vede deja scos pe tarabă cu vreo 10 milioane, ptiu! Rămâne cum ne-am înțeles: dacă ajunge vreo leșinată din astea în grupe, e minune dumnezeiască!